Câtă nevoie avem de intelectuali pro și contra Băsescu?

Astăzi, România urmeaza conștiincios obiectivele  proiectului “pro și contra Băsescu”. Vrem, nu vrem, suntem  toți aliniați vitejește într-o tabără ori alta, așteptând cu  sufletul la gură instrucțiuni care să ne lumineze votul sau ne-votul  de duminică. In Romania, în vara lui 2012, “Proiectul Băsescu”  face și desface totul. Nu e nevoie ca noi, cei din trupa să pricepem  ceva din tot ce se întâmplă. Nimeni nu ascultă pe nimeni, toți  vorbesc și se vorbesc.

Am încercat ieri sa port o discuție echilibrată  cu unul dintre asa-zișii intelectuali anti-Basescu pe marginea celebrei  de acum epistole către Uniunea Europeană. Am început și am sfarșit  pe poziții diferite: el, de partea argumentelor care l-au convins sa  semneze, eu susținând dezamagirea față de un grup atât de numeros  de minți inteligente care acceptă să fie utilizate în acest razboi  fratricid. Astfel, eu a trebuit să aflu că există două categorii  de intelectuali romani: cei care sunt și cei care nu sunt sclavii lui  Popeye. A mai fost vehiculat și argumentul necesității: scrisoarea  cu pricina se vrea o informare non-partizană a Europei asupra sforăriilor  politice dâmbovițene.

In ceea ce mă privește, am susținut și susțin  faptul că judecarea caracterului partizan sau nu aparține destinatarilor  scrisorii și, fiind vorba de o scrisoare deschisă, cititorilor.   De aceea, sintagma prezentă în conținutul scrisorii “un punct  de vedere non-partizan” mi se pare cel puțin o stângăcie de  formă, dacă nu un pumn în gură pe care scrie: nu aveți nevoie să  mai gândiți cu capul vostru, ci trebuie să ne urmați pentru că  noi suntem calea și lumina și adevărul a ceea ce se întâmplă azi  în Romania. Și culmea e: chiar sunt urmați, din țară cel puțin,  dovadă numarul tot mai mare de semnatari. In al doilea rând, nu înțeleg  de ce atâtea capete inteligente, în loc să adopte o poziție, cred  eu, unilaterală, nu s-au gândit mai curând să adune oamenii în  jurul unui reper de echilibru și moralitate. Și cred că ar fi fost  foarte simplu să facă acest lucru dacă demersul lor ar fi urmat cu  adevărat un spirit non-partizan. Căci nu numai Europa are nevoie de  claritate în înțelegerea evenimentelor tumultoase care se petrec  astăzi, ci și romanii înșiși. Nu am înțeles și nu înțeleg  nici acum de ce prioritatea momentului ar fi aceea ca Uniunea Europeană  să fie informată asupra felului cum stau treburile pe un mal și pe  altul al Dâmboviței. Oare n-ar trebui că mai întâi sau în același  timp măcar romanii să fie ajutați să  priceapă faptul că opiniile  politice exprimate în exterior sunt utilizate grosolan de toți cei  implicați în această luptă, indiferent de culoare politică ? De  ce atunci nu s-au gandit la o scrisoare deschisă atât înspre Europa  cât și înspre romani? Conducătorii europeni să afle că există  încă minți capabile de a-și menține echilibrul  în tumultul  evenimentelor, iar conducătorii români sa afle și ei că nu este  permisă instrumentalizarea nemăsurată a opiniilor exprimate în afara  țării.

In Europa occidentală mai ales, sociologii vorbesc  astăzi despre apariția unei noi elite intelectuale, diferită, prin  pragmatism și polivalență, de elita științifică de ieri, ce se  caracteriza în primul rând printr-un grad înalt de specializare.  Este vorba despre așa-numiții “antreprenori morali”. Funcția  socială a “oamenilor cu idei” este evidentă într-o asemenea  formulă: e vorba de spirite întreprinzătoare, capabile sa aducă  prin forța minții lor ceva mai bun pentru grupul sau societatea în  care trăiesc. Nu e suficient însă numai atât, mai contează și  modul cum faci acest lucru. In societatea cunoașterii, mai trebuie  și ca antreprenorii să-și înscrie acțiunea în limitele moralității.

Revenind în Romania, constat cu regret cât de mult  s-au înmulțit toate soiurile de antreprenori: economici, politici,  intelectuali chiar. Sunt extrem de rari însă “antreprenorii morali”  și în economie, și în politică, și în lumea științifică. Intelectualilor  noștri nu cred ca le lipsesc modelele în cultura română. Nici gând.  Ar fi de ajuns dacă l-aș aminti numai pe Titu Maiorescu și modul  în care, cu dibăcie, a știut să separe grâul de neghină în cultura  românească. Ceea ce cred că le lipsește liderilor nostri intelectuali  este curajul și încrederea în faptul că românii sunt capabili încă  să renască din propria cenușă.

Nu considerați, doamnelor și domnilor din lumea  ideilor că e cam devreme sa depunem armele?

Nu considerați, doamnelor și domnilor din lumea  ideilor că e cam devreme sa depunem armele?

Preluat din: http://www.contributors.ro/cultura/cata-nevoie-avem-de-intelectuali-pro-%C8%99i-contra-basescu/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>