Asa a grait Arafat

In this present crisis, government is not the solution to our problem; government is the problem, am auzit, in sala de asteptare a clinicii, in timp ce ma grabeam spre cantina. Era in ianuarie 1981,  ziua inaugurarii  presedintelui Ronald Reagan. Mi-am intors privirea spre televizorul suspendat de tavan, fara sa ma opresc, pentru ca nu m-a interest nicodata  politica si nici cei cei care o practica, animati cum sunt de der Wille zur Macht , vointa de putere atat de bine descrisa de Nietzche  ca radacina a raului dintre oameni. Dar, plecat din Romania  doar cu cinci  ani inainte, fraza mi se parea ca spune  aproape tot despre motivul ruperii de tara mea si am pastrat-o in memorie..

Mi-am spus-o din nou, cu resemnare si tristete, citind cuvintele lui Raed Arafat, pana de curand secretar de stat in Ministerul Sanatatii din Viata Medical (nr. 40, 2013).  Romania de astazi este in criza, un fapt evident in primul rand in felul in care este acordata ingrijirea medicala unei populatii imbatranite  inainte de vreme, fara resurse, fara putere si fara speranta de mai bine in locul pe care i l-a harazit Dumnezeu.  Suntem in Romania interminabilei tranzitii si as fi trecut  peste limba de lemn a functionarului, peste paternalismul omului  aflat la putere de prea mult timp, peste felul stangaci in care isi  masca neputinta  (Aveţi semnale pozitive de la Ministerul de Finanţe în privinţa creşterii salariilor rezidenţilor începând cu 2014? N-am participat la discuţii, deci nu am cum să răspund la această întrebare.).  Dar nu m-a lasat indiferent, pentru ca era dincolo de limita decentei, felul in care  colegul nostru Raed Arafat aroga dreptul de decizie al institutiei sale asupra destinului tinerilor medici  din Romania, de la sfarsitul studiilor universitare pana la examenul national de specialitate.

 In grija lui Raed Arafat intrau, cu voiA sau fara voia lor, “toti studentii”, pentru care dansul prevedea  ca atunci “când termină facultatea de medicină, să fie într-o fază anume de pregătire în care să intre toţi.” Prin aceasta fraza, Arafat comitea o discriminare,  intr-o tara in care nici unui alt grup de absolventi nu li se asigura un loc de munca la terminarea facultatii,  prin edict guvernamental. Raman pe drumuri, in Romania, majoritatea celor care au licente in fizica, chimie, filologie, filosofie, stiinte politice, muzica si mai cate altele.  Dar Raed Arafat nu vrea sa “ne rămână oameni pe dinafară care să nu aibă dreptul să facă nimic.”  Sa fie fostul secretar de stat de la Sanatate un altruist (pe banii dumneavoastra)?  Mie imi pare mai degraba cineva interesat sa aduca forta de munca, mai mult sau mai putin calificata, dar in orice caz prost  platita, in spitale publice din care au dat bir cu fugitii generatii de medici.

Tot din altruism, poate, Raed Arafat este hotarat sa schimbe  “modul de pregătire, de admitere şi de ieşire din rezidenţiat”. Reforma e imperativa, aflam, pentru ca felul in care se face specializarea acum “Este restrictiv, lasă oameni pe afară. Avem o problemă cu aceia care nu trec examenul de rezidenţiat: ei au rămas în afara sistemului, nu pot obţine drept de practică, nu au drept de nimic”.  Dar cei care nu reusesc sa treaca examneul de de rezidentiat sunt, presupunem,  mai putin inzestrati, sau mai putin competitivi, sau mai nepotriviti  sistemului social-economic (numit capitalism) in care traiesc. Nu conteaza, pentru ca Raed Arafat ii vrea la lucru, nu acasa, unde “stăteau un an pentru a învăţa pentru rezidenţiat”.  Iar selectia pentru aceasta etapa nu se va face pe baza mediei de absolvire, ci prin “alte mecanisme mult mai obiective”, care sunt, desigur, nementionate din motive cunoscute numai de Raed Arafat.

Cireasa de pe torta este la sfarsitul specializarii (De ce aţi decis să transformaţi examenul de specialitate într-un examen naţional? Majoritatea ţărilor au examene de specialitate naţionale, au board-uri naţionale, SUA are board naţional în fiecare specialitate. ).  Desigur, dupa consultari “cu universitatile si studentii”. Ce nu stie (sau nu spune) Raed Arafat este ca o organizatie ca American Board of Internal Medicine nu are nici o legatura cu guvernul, universitatile  sau studentii la medicina. Este o organizatie  a internistilor, menita sa asigure un standard voluntar, nu impus, de competenta. Dar nu te opreste nimeni sa practici medicina interna,  oriunde in Statele Unite, atata vreme cat ai absolvit un program de rezidentiat in aceasta specialitate,  fara  sa treci examenul organizat de acest Board.  Ideea ca un functionar al Ministerului Sanatatii  poate decide cum se face si in consta  certificarea specialistilor  este absurda si ridicola, o combinatie care ar putea fi hazlie, daca ne-ar mai arde de zambit  dupa ce l-am auzit pe Raed Arafat. Asa ca ne uitam la spusele lui cum ne-am uita la aceasta cireasa, ca sa intelegem ca  ni se intampla, ca intodeauna, lucruri pe care nu le dorim si care nu ne trebuie.

Peter Manu

Despre Peter Manu

Peter Manu is a 1970 graduate of the Institute of Medicine and Pharmacy in Bucharest. He has been a full-time faculty member in the US since 1980, starting as assistant professor at Upstate Medical College – State University of New York in Syracuse, continuing as associate professor at the University of Connecticut School of Medicine in Farmington, and then as professor at Albert Einstein College of Medicine and Hofstra University in New York.
Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

3 răspunsuri la Asa a grait Arafat

  1. Adriana Gorga Adriana Gorga spune:

    Comentariu primit pe Facebook, de la un cititor.

    Nu sînt foarte sigur că, la începutul anilor ’80 (şi) în SUA, “problema era Guvernul”, dar să admitem că Reagan avea dreptate. Printr-o ciudată coincidenţă, în aceeaşi perioadă, şi în România problema era tot Guvernul. Diferenţa e dată de faptul că, în comparaţie cu Reagan, Ceauşescu n-ar fi spus asta niciodată public. Azi, şi Reagan, şi Ceauşescu sînt morţi. Moarte sînt, deopotrivă, şi reţele lor economice. Deci, nu văd de ce tot cităm nişte cadavre. Admit, nu mă pricep deloc la management în domeniul sănătăţii, aşa cum pare a se pricepe autorul, Peter Manu. Mă întreb însă: într-un domeniu de interes şi de proprietate publice, cum este sistemul sanitar românesc, cine altcineva decît un înalt funcţionar public, în cazul de faţă un secretar de stat, care se mai şi pricepe, ar trebui să ia decizii? Desigur, există întotdeauna şi varianta să angajăm şi-n România actori hollywoodieni republicani (doar la bătrîneţe) care să ne spună profesionist cine e problema. Problema e că părem cu toţii actorii foarte proşti ai unor vechi legende de cinematograf. Iar biletele au costuri diferite în SUA şi România. E posibil, aproape probabil ca şi realităţile din dosul resepectivelor legende să fie sensibil diferite.

  2. lektor spune:

    Un punct de vedere interesant, destul de atipic pentru profesorul Manu care s-a evidentiat in a afisa o atitudine pro-ponta.

    Din pacate sunt 100% de acord cu domnia sa pe subiectul Celui Mai Iubit Dintre Palestinienii rezidenti in Romania, deci sagetile sunt amanate pentru data viitoare:)

    • Peter Manu Peter Manu spune:

      “Nu m-a interest niciodata politica si nici cei cei care o practica, animati cum sunt de der Wille zur Macht, vointa de putere atat de bine descrisa de Nietzche ca radacina a raului dintre oameni.”

      In estimarea mea, atat Victor Ponta cat si Traian Basescu sunt oameni mediocri, despre care nu merita discutat. Nu i-am votat, nu-i voi vota. De fapt, am votat ultima oara in 1984 (pentru Walter Mondale), ca sa nu se poata spune ca nu mi-am facut datoria de proaspat cetatean american.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>