Ce invatatura ar trebui sa tragem din ultimul sondaj cu privire la regimul comunist ?

A fost dat publicitatii un sondaj care spune ca  aproape 45% dintre romani cred ca regimul comunist a insemnat “un lucru bun pentru Romania”[1]. La sfarsitul lui 2013, românii gândesc la fel ca la inceputul anilor 2000[2].

In 10 ani nu par sa fi aparut schimbari esentiale in perceptia comunismului de catre români. Totusi, in acesti ani s-a scris si s-a discutat despre comunism. Au fost nenumarate emisiuni radio si TV despre comunism. S-au spus amintiri despre comunism. S-au facut filme despre comunism. A fost condamnat comunismul in Parlamentul Romaniei. Cu efecte zero, dupa cât pare la prima vedere. Cu ceva efecte, la a doua vedere. Aceste efecte apar insa in anumite conditii, pe care se cuvine sa le examinam mai indeaproape.

In prefata la Procesul comunismului prin teatruMatei Visniec distinge intre o denuntare istorica si una emotionala a comunismului. Denuntarea istorica se face pe cale rationala, cu argumente, cifre, probe etc.

Denuntarea emotionala e mai complexa. Matei Visniec o defineste din perspectiva “meseriei” sale, de autor dramatic: “Am dorit sa creez in piese precum Istoria comunismului … [povestita pentru bolnavii mintal] sau Despre senzatia de elasticitate ...[când pasim peste cadavre] situatii dramatice prin care orice spectator, fie ca a trait sau nu drama comunismului, sa poata intelege din punct de vedere emotional, visceral, opresiunea ideologica si absurditatea notiunii de utopie stiintifica ”

Denuntarea emotionala a comunismului prin teatru si denuntarea emotionala pe plan social se aseamana doar din punctul de vedere al utilizarii emotiei pentru a comunica o idee, o convingere.

In teatru, denuntarea emotionala a comunismului este controlata la mai multe nivele: al autorului, al regizorului, al actorilor, al spectatorilor (care pot alege sa fie prezenti sau nu in sala de spectacol) etc. E o denuntare controlata “la intrare”.

In plan social insa lucrurile stau diferit. Denuntarea emotionala a comunismului se construieste aici  progresiv, fiind insotita numai de un anumit cadraj cognitiv si valoric. E o denuntare de tip “bottom-up”, unde conteaza in primul rând forta de seducere a multimii pe care o poate exercita cuvântul, imaginea, glasul tremurat, etc. E controlata, daca pot spune asa,  prin rezultatele obtinute “la iesire”, adica prin numarul aderentilor.

De ce o mare parte a românilor e inca sedusa de comunism la un sfert de veac de la disparitia acestui regim politic ?

Sa incercam o obiectivare a raspunsului la aceasta intrebare, aducandu-i in discutie pecei care sunt cei mai anticomunisti dintre noi.

Potrivit sondajului la care ne referim, categoria unde intâlnim un efect conjugat al denuntarii istorice a comunismului si al denuntarii sale emotionale o reprezinta tinerii cu varste pana in 34 de ani, cu studii superioare, cu un venit mare. Acestia sunt “campionii anticomunismului”.

Cu alte cuvinte, in Romania de astazi cei mai multi anticomunisti se intalnesc in rândul celor care insumeaza trei trasaturi principale: curajul tineretii + educatie + reusita economica. Privind prin prisma acestui rezultat, viitorul nu e chiar atât de intunecat. Cei sedusi de comunism sunt intre cei care nu indeplinesc aceste criterii.

Ce putem face, pe termen scurt si mediu, pentru a ne dezintoxica  de comunism  si noi, ceilalti, “majoritarii” ?

Nu putem redeveni tineri caci timpul nu se da inapoi. E evident ca nu ne ramân decât educatia, a tuturor si nu doar a copiilor si a tinerilor si cresterea economica. Impreuna, acestea ar putea construi speranta ca lucrurile merg spre bine.

Pentru a schimba tendintele din sondaje, alaturi de o denuntare istorica si una emotionala a regimului comunist, e nevoie astfel de o denuntare pragmatica a comunismului, prin educatie si dezvoltare socio-economica. Cu alte cuvinte, ca sa fie schimbari in sondajele de acest fel de peste 10 ani, e nevoie de o denuntare a comunismului atât in planul discursului – istoric, rational si emotional – cât si in planul faptelor. Oamenii trebuie sa vada la modul concret mai binele de dupa caderea comunismului. Altfel si peste 10 ani sondajele vor spune acelasi lucru.

Iar daca-mi cereti sa mai fac un pas inapoi si sa disting intre acestea doua din urma: nu vad dezvoltare socio-economica fara educatie. Sa riscam, deopotriva ca indivizi si ca societate, si sa investim in educatie daca vrem sa ne dam o sansa de a trai mai bine ! Cred ca e riscul cel mai mic pe care ni-l putem asuma intr-o lume plina de incertitudini.

[1] http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2014/01/INSCOP-noiembrie-ISTORIE.pdf

[2] Boia, L. (2001). History and myth in Romanian consciousness. Budapest: Central European University Press

Preluat de pe : http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/ce-invatatura-ar-trebui-sa-tragem-din-ultimul-sondaj-cu-privire-la-regimul-comunist/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>