Cum alegem liderii politici de mâine ?

Textul care urmeaza are ca punct de plecare doua contributii recente  din Contributors. Este vorba despre O solutie: Elitele legitime scot lumea in strada a lui Dragos Paul Aligica si Greşelile strategice ale preşedintelui – eşecul final al unui sistem de valori dezastruos a lui Alexandru Cabuz.

Cele doua articole impartasesc aceeasi problematica: criza leadershipului democratic din Romania de astazi. Ambele articole privesc cu un ochi spre trecut si cu celalalt spre viitor. Trecutul este vazut diferit de cei doi. D-l Aligica spune ca: “Romania intra din nou intr-o zona de turbulenta si incertitudine” din pricina premierului Victor Ponta si a PSD. De cealalta parte, d-l Cabuz considera ca: “asistăm în acest al doilea deceniu al secolului 21 la un dezastru politic covârşitor, un eșec fundamental al reformiștilor, conduși de președintele Băsescu“. In privinta viitorului, cei doi sunt din nou de acord: trebuie solutii. Modul cum sunt formulate aceste solutii îi desparte din nou.

Cu pragmatismul specific economistului, d-l Aligica identifica, printr-un calcul simplu si transant, “elita legitima” ca rezervor principal pentru liderii potentiali de care Romania duce lipsa astazi : “50 de personalitati + un pretext intemeiat pentru protest+ 100000 demonstranti =

1. spaima bagata in oasele canaliilor politice in mod instantaneu

2. maturarea actualei Puteri in mai putin de doua saptamani”.

De cealalta parte, “alternativa” d-lui Cabuz, care poarta eticheta “initiativa, implicare, antreprenoriat” scoate in evidenta un sistem de valori “umane constructive” prin a caror revigorare am putea da la iveala liderii de care avem nevoie :

  1. “Cinste celor care gândesc și acționează local”.
  2. “Cinste celor care acționează colaborativ şi descentralizat”.
  3. “Cinste celor care au răbdarea și perseverența pașilor mărunți”.
  4. “Cinste celor care înțeleg importanţa muncii de echipă”.

Doua perspective complementare asupra a ceea ce inseamna putere si, implicit, asupra tipului asteptat de lider politic sunt scoase astfel in evidenta. La d-l Aligica, puterea inseamna control si se defineste prin capacitatea “elitei legitime” de a-i determina pe oameni sa o urmeze. Cum se poate vedea in schema de mai jos, elita legitima este aceea care e in masura sa controleze resursele. Are astfel putere, adica are capacitatea de a influenta masele. Constienta de atuurile sale in materie de putere, elita legitima actioneaza, influentând decisiv constituirea grupului de sustinere (a celor 100 000 care o urmeaza).

2

Pentru d-l Cabuz, lucrurile ar trebui sa se petreaca invers. In articolul d-lui, puterea inseamna inscriere intr-un sistem de valori care pondereaza individualismul in crestere in România de astazi. Aceste valori ar trebui sa conduca la constituirea identitatii sociale a unui grup de sustinere care actioneaza adoptându-le in viata de zi cu zi.  Se dezvolta astfel treptat mecanismele de convingere, autoritate si constrângere ce stau la baza exercitarii puterii si a selectiei liderilor politici responsabili de controlul si redistribuirea resurselor.

1

Pentru d-l Cabuz, puterea si controlul resurselor ar fi un rezultat al influentei. E invers in textul d-lui Aligica, unde influenta apare ca o consecinta a puterii (a faptului ca este deja vorba despre o personalitate legitimata ca atare). Astfel, in textul d-lui Cabuz, influenta este o reflectare a unei identitati sociale si nu expresia unei dependente fata de o minoritate cum e elita legitimata democratic. Pentru d-l Aligica, liderii politici asteptati sunt cei capabili sa structureze moral relatiile de dependenta dintre elite si mase. Pentru d-l Cabuz, liderii politici asteptati ar fi cei care reusesc sa se faca vizibili  ca fiind purtatori ai unui anume sistem de valori.

Cum alegem liderii politici de mâine ?

Mergem pe calea propusa de d-l Aligica si ne punem destinul politic in mâna “elitei legitime” ?

Ne orientam in directia sugerata de d-l Cabuz: avem anumite valori in care credem, ii cautam si-i facem lideri politici pe cei capabili sa apere cel mai bine aceste valori, indiferent ca fac sau nu parte din elita ?

Riscuri exista si pe un drum si pe celalalt.

Daca e sa urmam “elita legitima” cred ca ar trebui mai întâi sa stim despre cine e vorba. Sau macar sa discutam pe indelete despre criteriile pe care le avem in vedere pentru a legitima si delegitima o anume elita. Or, articolul d-lui Aligica e foarte eliptic cu privire la aceste aspecte. Spune la un moment dat ca are in vedere “personalitatile si elitele din diferite domenii (stiinta, economie, profesiuni liberale, arta, sport, cultura, medicina, mass media, societate civila etc., etc. etc.)”. Recunosc aici o parte a definitiei elitelor formulate de economistul si sociologul italian Vilfredo Pareto care intelegea prin elite acele categorii sociale in care se regasesc persoanele renumite in domeniul lor de activitate. Dar, pentru Pareto, elitele sunt alcatuite atât din marile personalitati, savanti, oameni de cultura, artisti, sportivi, sahisti, etc. cât si din marii escroci (Pareto vorbeste chiar despre o asa-numita “elita a escrocilor”).

E drept ca, referindu-se la “elita legitima” si nu la simpla elita, d-l Aligica ne lasa sa intelegem ca nu include escrocii in rândurile celor care ar reprezenta motorul solutiei pe care o propune. E o strategie care nu rezolva problema, ci doar o deplaseaza  la alt nivel, acela al distingerii elitei de marea masa .

Este stiut insa faptul ca atât legitimarea cât si accesul in lumea elitelor sunt constructii sociale. Cu alte cuvinte, elitele si procesele prin care acestea sunt legitimate sunt oglinda aspiratiilor unei societati la un moment dat.

Cu cât o societate este mai educata, cu atât este mai importanta competitia pentru a accede in categoria elitelor legitime (indiferent de domeniul socio-profesional si cultural de referinta) ceea ce duce la o mai buna selectie a acestora (prin mecanisme interne) si la procese de legitimare bazate pe merit si valori (prin mecanisme externe). Or, in Romania de astazi, escrocii, manelistii, VIP-urile de trei parale au devenit de fapt elitele legitimate de un popor ce s-a obisnuit tot mai mult sa nu puna pret pe educatie. Câti oameni ar putea scoate in strada Mircea Mihaies sau Ilie Nastase si câti ar iesi chemati de Nicolae Guta ori Adriana Bahmuteanu ? Dintre acestia cine credeti ca are mai multa capacitate de actiune strategica si implicit mai multa putere?

Solutia d-lui Cabuz e de asemenea riscanta. Presupune o schema pe care am aplicat-o in mare parte in ultimul sfert de veac si nu suntem multumiti. Pâna acum nu ne-am ales ales liderii in functie de programe pentru societate si ideologii politice, ci dupa valorile rascolite in momentul alegerilor. Când am pus pret pe vulgaritate, am ales un Corneliu Vadim Tudor. Când valoarea noastra au fost banii, am ales  un Becali. Când mahalagismul a fost la mare cinste, am ales un Dan Diaconescu.

D-l Cabuz vrea sa ne convinga de faptul ca principalul vinovat de pervertirea sistemului nostru de valori e cu un picior în drum si de aceea românii ar trebui sa se simta liberi sa exploreze alte resurse de actiune sociala si implicit sa dea la iveala alte criterii in baza carora sa-si recunoasca viitorii lideri politici. Pentru ca asemenea lucruri sa se întample, cred ca trebuie indeplinite cel putin doua conditii fundamentale.

Prima conditie e aceea ca Traian Basescu sa nu aiba mostenitori politici, adica lideri validati de popor in baza aceluiasi sistem de valori pervertit. Ii are însa. Si inca din belsug. Primul urmas de drept al lui Traian Basescu (binecuvântat mai de voie, mai de nevoie de Traian Basescu însusi) e deja bine infipt in viata politica româneasca. Il stim cu totii. Nu e altul decat Victor Ponta. Avem chiar si epigoni de-ai lui Basescu in spatiul public, cum e celebrul caz al lui Crin Antonescu. Categoria “basistilor politici” se identifica prin cel putin doua caracteristici principale. Prima e ca sunt facuti toti din acelasi aluat, adica doresc puterea politica in simplul scop al exercitiului acestei puteri. Sau, imprumutând cuvintele lui Tudor Vianu, trateaza “valorile politice ca niste scopuri absolute ale vietii”. A doua e ca sunt validati electoral de catre popor fara ca nimeni sa-i intrebe si mai ales sa-i evalueze in functie de vreo ideologie ori program politic. Cu alte cuvinte, pot fi incadrati politic la fel de bine la dreapta, la stânga ori la centru.

A doua conditie e sa existe în România drepta si stânga autentice, care sa-si asume politic misiunea insanatosirii sistemului de valori. Caci intr-o democratie, practica cetateniei active se bazeaza in primul rând pe pozitiile axiologice ale subiectului social. Asemenea pozitii axiologice (sau optiuni pentru anumite valori si  sisteme de valori) nu sunt un dat, ci se construiesc social. Unul din rosturile cele mai importante ale fortelor politice este sa operationalizeze sisteme de valori (proces care are loc in baza unor cadre delimitatea de ideologii) si sa le integreze treptat intr-o societate.

Daca dreapta si-ar reaminti ca, prin traditie, misiunea sa fundamentala e modernitatea si modernizarea României, ar putea dezvolta noi valori sociale initiind si sustinând un proiect de societate multiculturala europeana.

Stânga, prin natura ei, mai aproape de popor, dac-ar exista,  ar putea dezvolta acelasi set de valori înnoitoare prin initierea si sustinerea unui proiect de societate menit sa dezvolte coeziunea sociala.

Din pacate nu dispunem in Romania de asemenea resurse capitale pentru aparitia unui leadership democratic. Nu le avem pentru ca nu alegem liderii in functie de programe si ideologii politice. Nu am integrat asemenea criterii democratice de selectie si clasificare a oamenilor politici pentru ca nu ne-a invatat nimeni cum s-o facem si n-am atins inca nici maturitatea necesara sa invatam singuri asemenea lucruri. Neavând nici dreapta si nici stanga politice ne punem la dispozitia intereselor de clan.

Aceasta este, pe scurt, starea democratiei românesti la începutul lui 2014 cand sunt prevazute alegeri europene si prezidentiale. Poate întrebarea mea vine prea târziu pentru aceste consultari populare când se va vota din nou din inertie. Este insa o intrebare pe care este absolut nevoie sa o discutam de atâtea ori de câte va fi nevoie pâna vom ajunge la raspunsuri satisfacatoare. Se traieste prost in România de astazi si pentru ca nu avem lideri politici capabili. Cum ne alegem liderii politici de mâine ?

John C. Turner (2005) Explaining the nature of power: A three-process theory. European Journal of Social Psychology, 35, 1-22.

Tudor Vianu (2007). Introducere in teoria valorilor, Editura Albatros, Bucuresti.

Preluat de pe : http://www.contributors.ro/advocacy-public-affairs/cum-alegem-liderii-politici-de-maine/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>