Decalog pentru mine si cine vrea sa mi se alature

E indeobste cunoscut ca atunci cand valorile sociale si culturale sunt bulversate, este extrem de important sa exprimi cu claritate principiile pe care le consideri importante pentru evolutia ta ulterioara, ca individ, ca grup ori comunitate. In timpuri mai indepartate, asa au procedat Mihai Kogalniceanu sau Titu Maiorescu, iar mai aproape de noi, Ion Ratiu, printre altii.

Doua motive m-au facut sa-mi pun serioase intrebari asupra a ceea ce ma indeamna sa nu parasesc spatiul public romanesc de exprimare.

Primul se refera la propria identitate. Eu pe cine reprezint ? In numele cui vorbesc ? Sunt singura sau mai sunt si altii ca mine ? De ce nu tac mai bine sa-mi vad de treaba ? De ce ma incapatanez sa continui acest du-te vino intre doua societati atat de diferite cum sunt cea romana si elvetiana ? As putea foarte bine, de exemplu, sa ma situez in afara României si sa dau sfaturi. E o atitudine care «se poarta» si care, in timp, poate aduce si ceva capital de simpatie. De ce refuz o asemenea pozitie destul de confortabila in cele din urma ?

Andrei Plesu, care imi e adesea ghid pentru asemenea intrebari incurcate, are obiceiul de a imparti România postcomunista in cei traumatizati de comunism si «vitelusii veseli», cu scoala in Occident, inzestrati si cititi, dar care nu preiau comunismul din istoria locala, ci din ideologia stângii universale.  O parte din mine e in prima categorie, iar alta parte in a doua. Aproape ca-mi vine sa ma definesc ca fiind «traumatizatul vesel».  Caci am trait comunismul pana la capat, inevitabil trauma exista. In acelasi timp, am facut scoala in Occident si nu-mi lipsesc nici lecturile «trendy».

Al doilea motiv e legat de interactiunea cu cei care, vremelnic, intra in universul meu de ganduri, citindu-mi textele. Multi, putini, cati sunt de fiecare data, le multumesc tuturor, fie ca ma privesc cu simpatie, ma critica sau ma dispretuiesc. Datele problemei se schimba insa atunci cand Poiana lui Iocan e inlocuita brutal cu bazarul de experti, specialisti si sfatuitori de ocazie. Stiu bine ca nu doar eu sunt supusa unui asemenea tratament din partea unor comentatori adesea prea hulpavi in ceea ce priveste timpul si rabdarea altora.

Solutii  exista numeroase. De exemplu, pot sa-mi asum statutul de  blogger mai putin prezent in comunitate. Nu mai reactionez si gata, zica cine ce-a zice. Sau pot elibera limbajul, raspunzand fiecaruia pe masura. Mai pot explica pe indelete, cum am facut-o de curand, distanta dintre un autor, persoana reala, care isi asuma ceea ce scrie si cei aflati de partea cealalta, identitati protejate de spatiul virtual. Sau pot filtra cu rigurizitate comentariile si strigatele amenintatoare care vin dupa si care invariabil contin cuvantul cenzura.  Fiecare dintre aceste solutii isi are avantajele si dezavantajele ei. Pana la urma insa, e important sa stiu clar ce fel de interactiuni vreau sa incurajez in spatiul de discutie deschis de textele pe care le scriu.  Pe cine vreau alaturi si de cine e mai bine sa ma lipsesc ?

Mergand pe firul unor asemenea ganduri si intrebari  a aparut ideea exprimarii unor principii care sa medieze relatia mea cu spatiul românesc de exprimare publica si sa ma « clarifice» in ochii cititorilor. In acelasi timp, aceste principii sunt destinate sa-i adune pe toti cei care le impartasesc, pentru a incerca impreuna sa construim acea «valoare adaugata» a discutiilor din acest spatiul virtual.

Cum am spus la inceput, ideea exista in cultura noastra de multa vreme, eu i-am pus doar «haine noi». Cele 10 principii fundamentale care urmeaza sunt o adaptare libera a «poruncilor» adresate de Ion Ratiu românilor liberi in 1984*. Pentru doua dintre aceste principii, am mentinut formularea de origine. Restul le-am schimbat pentru ca sa-mi semene atat mie cat si celor pe care ii doresc alaturi intr-un dialog care sa ne foloseasca tuturor.

10 PRINCIPII FUNDAMENTALE

1. Fii mandru ca esti român. Afirma-te intotdeauna ca atare. Neamul din care te tragi trebuie iubit neconditionat. Facand aceasta, tu esti primul care are de castigat caci asumându-ti originea iti intaresti sufletul si mintea, devenind mai puternic, fie ca traiesti in România, fie ca te afli in afara ei.

2. Afirma-ti dragostea fata de România ori de cate ori ai ocazia. Nu dintr-un sentiment de superioritate nationala, ci pentru ca doresti sa faci ceva pentru neamul din care provii.

3. Apara drepturile poporului român in totalitatea lui: nu poporul roman din România si poporul roman din afara ei,  nu romanii-romani, romanii-maghiari, romanii-germani, romanii-evrei …, nu moldoveni, munteni, transilvaneni, maramureseni, banateni … . Toti care avem un document de identitate romanesc suntem români.

4. Ajuta-ti compatriotii: din mai putinul ce ai, da-ti tainul: nu-l precupeti.

5. Sustine institutiile romanesti  de oriunde s-ar afla, in tara ori in strainatate si oricat de modeste si imperfecte ar fi. Sustine-le insa numai daca le intelegi mesajul si lupta pentru valorile pro-occidentale.

6. Fii solidar cu cel care se straduieste sa lupte pentru mai binele neamului tau. Critica-l numai daca trebuie sa-l scoti din frustrare. Trezeste-l pe el din suferinta neputintei si a pesimismului fata de viitorul României, dar in acelasi timp tu fă mai bine.

7. Sprijina-l pe cel care lupta, nu-l dezarma. Critica ideea sau proiectul, nu persoana. Pune bunul simt inaintea criticii sterile, fara solutii.

8. Fii totdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab care, fie ca a plecat din România sau locuieste acolo, nu mai are nici tara si nici poziţie în societate. Nu te lăsa prada acestor sentimente inferioare.

9. Identifica si te opune numai acelor masuri proaste de guvernare, indiferent de partidul care le initiaza si sustine. Opoziţia faţă de un partid ori altul aflat la guvernare este irosire de energie deocamdata, pentru ca partidele romanesti de astazi nu au o ideologie clar afirmata.

10. Fă ceva pozitiv pentru tara din care te tragi si pentru compatriotii tai de pretutindeni, oricât de modest sau neînsemnat; dar fă-o în fiecare zi.

*Cele Zece Porunci ale exilatului român citite de Ion Ratiu in 1984, la Geneva

 

Preluat de pe: http://www.contributors.ro/editorial/decalog-pentru-mine-si-cine-vrea-sa-mi-se-alature/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>