Despre educatie. Câteva întrebari

Aproape toate titlurile din presa care se refera la rezultatele evaluarii nationale mentioneaza ca numarul elevilor care au obtinut note peste 5 e cu peste 10% mai mare decat in anul precedent. Un adevarat miracol, daca ne gandim ca nu s-au luat masuri de fond, nu s-a schimbat curriculumul, nu s-a intervenit in programul de formare initiala si continua a profesorilor si a invatatorilor.

Doua explicatii ar putea justifica aceste rezultate.

Prima ar fi ca elevii, parintii acestora si profesorii au luat in serios faptul ca, in anii precedenti, procentul de note peste 5 la acest examen era tot mai mic, s-au mobilizat si au reusit sa produca o schimbare in bine. Daca adoptam aceasta explicatie, rezultatele din aceasta vara ar fi o consecinta a masurilor din ultimii ani care au aratat ca nu e de gluma cand vine vorba de examene nationale.

A doua explicatie ar fi de natura docimologica (docimologia se refera la studiul examenelor). E vorba despre eventuale diferente de dificultate dintre subiectele de anul trecut si cele de anul acesta sau despre artificii in baremele de corectare (unde se poate prea bine ca sarcinilor usoare sa le fi fost atribuit un punctaj mare, in timp ce pentru exercitii dificile s-a acordat un punctaj mai mic). In aceasta a doua situatie, ca sa stim cui i se datoreaza rezultatele obtinute la evaluarea nationala, trebuie mai intai sa stabilim daca asa au vrut sortii, sa fie subiecte si bareme favorabile pentru majoritatea elevilor sau daca lucrurile s-au facut la comanda cuiva.

Si intr-un caz si in celalalt, nu prea vad in ce ar consta influenta pozitiva a actualei conduceri a Ministerului educatiei. Daca adoptam prima explicatie, am putea cel mult vorbi de un efect al masurilor luate de ministrul Daniel Funeriu de a asigura examene cat mai transparente. Daca o adoptam pe a doua, atunci ne aflam in fata unei manipulari grosolane a opiniei publice romanesti cu cifre fara acoperire in nivelul de competenta al elevilor care au trecut acest examen.

Oricare ar fi explicatia pe care am agrea-o, raman destul de sceptica fata de viitorul educatiei din Romania atata vreme cat rezultate mai bune se obtin din frica sau prin cine stie ce jocuri de subiecte ori bareme. Examenul nu mai e punere la incercare ci, fie sabie a lui Damocles, reteaza tot ce-i ajunge in cale, fie pat al lui Procust, menit sa inghesuie de-a valma cat mai multi de dragul unor procente cat mai seducatoare.

Principala problema a reformelor din educatie este ca rezultatele nu pot sa apara peste noapte si cu atat mai putin fara justificari credibile si coerente. Daca este cu adevarat vorba despre o crestere a nivelului de educatie din Romania ar trebui ca lucrul acesta sa se observe si in alte evaluari, cum sunt cele internationale. Or, rezultatele PISA din 2012 nu sunt cunoscute inca. Nici nu vor intarzia prea mult caci pentru tarile OCDE acestea au aparut deja (Romania e doar tara partenera a OCDE). Numai in momentul in care vor fi date publicitatii aceste rezultate, vom fi in masura sa incepem sa apreciem credibilitatea procentajelor de la examenul national. Pana atunci insa, sunt doua semne de intrebare pe care as dori sa vi le impartasesc.

Primul e legat de rezultatele foarte bune inregistrate in Bucuresti la evaluarea nationala (cele mai multe note de l0, un procent de note peste 5 cu mult superior celui de anul trecut). Pana la aparitia unor explicatii convingatoare care sa ne lumineze asupra masurilor care au condus la obtinerea unor asemenea rezultate in Bucuresti, mi se pare cel putin ciudata aceasta revigorare a invatamantului secundar din capitala. Si aceasta in conditiile in care un studiu al OCDE (bazat pe rezultatele PISA din 2009) arata ca in Romania, spre deosebire de majoritatea tarilor participante la aceste anchete, elevii ale caror scoli se afla in orase cu o populatie cuprinsa intre 100 000 si 1 000 000 de locuitori obtin perfomante mai bune decat cei din orase cu peste un milion  de locuitori.

Al doilea semn de intrebare isi are originea tot intr-un studiu al OCDE, bazat, de data aceasta, pe rezultatele PISA obtinute intre 2000 si 2009. Aflam din acest studiu ca Romania este singura tara  unde procentul elevilor performanti, deja foarte slab in 2000, a diminuat si mai mult pana in 2009, trecand de la 2% la mai putin de 1%. Mai aflam tot aici ca Romania este singura tara unde in perioada 2000-2009 s-a accentuat cel mai mult diferenta dintre rezultatele obtinute de elevii favorizati social comparativ cu cei nefavorizati. Cu alte cuvinte, in limbajul OCDE aceasta inseamna ca Romania este singura tara unde a crescut cel mai mult inechitatea in educatie.

In ceea ce priveste lectura, asemenea rezultate au urmatoarea exprimare grafica (clicati pe imagine pentru a o vedea la dimensiunea reala):

change-in-equity1

Intr-o tara cu adevarat interesata de viitorul ei, grafice ca cel de mai sus ar fi ocazionat dezbateri si analize minutioase in care sa se clarifice atat cauzele cat si masurile care se impun.

Mesajul pe care-l transmite analiza pe 10 ani a OCDE este ca Romania e tara unde educatia a fost cel mai prost condusa intre 2000 si 2009. Caci anchetele PISA nu masoara in primul rand calitatea scolii, ci calitatea masurilor luate de catre autoritatile responsabile de educatia unei tari.

Cine este raspunzator de acest lucru ? Cine a condus Ministerul educatiei in aceasta perioada ? Ce forte politice si-au asumat responsabilitatea educatiei intre 2000 si 2009 ?

Raspunsurile la aceste intrebari le aveti in cele doua diagrame care urmeaza. Procentele sunt calculate in functie de numarul de zile petrecut la conducerea Ministerului educatiei raportat la numarul total de zile dintre 1 ianuarie 2000 si 31 decembrie 2009.

dia1

dia2

Dupa cum lesne putem observa, responsabilii politici principali de esecul masurilor din sistemul educativ romanesc, din perioada 2000 – 2009 – pentru ca au determinat in egala masura atat scaderea performantei scolare cat si a echitatii, caz unic intre tarile participante la anchetele PISA – sunt aceiasi cu cei care conduc educatia in momentul actual.

Nu e nevoie sa avem prea multa imaginatie ca sa intelegem puternica nevoie de legitimitate a celor aflati astazi in fruntea Ministerului educatiei. Principali responsabili de un asemenea bilant negativ trebuie sa arate cu orice pret ca sunt si ei capabili de ceva bun. Pentru ca, desi au dus sistemul educativ romanesc in jos, romanii, popor generos, le-a mai dat tot lor o sansa. Pe care de data aceasta chiar ca nu mai trebuie sa o rateze. Au si timp, pentru ca urmatoarele analize de acest tip ale OCDE se vor face peste vreo zece ani.

De aceea, nu pot sa nu privesc cel putin cu ingrijorare spre cifrele care defileaza prin fata noastra in aceste zile si care, fara explicatii credibile, au crescut intr-un an cat la altii in zece. Sa fie vorba despre desteptarea din ceasul al 12-lea ? Sa fie altceva ? Ce ?

Referinte:

Résultats du PISA 2009 : Tendances dans l’apprentissage. L’évolution de la performance des élèves depuis 2000 (Volume V). Éditions OCDE , Publication date:  17 Jun 2011

Résultats du PISA 2009 : Surmonter le milieu social. L’égalité des chances et l’équité du rendement de l’apprentissage (Volume II).Éditions OCDE , Publication date:  21 Apr 2011

Preluat de pe: http://www.contributors.ro/administratie/educatie/despre-educatie-cateva-intrebari/

 

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>