Fiecare sistem de educatie are Finlanda lui

In Finlanda (si in tarile nordice, in general) educatia e o prioritate nationala: sistemul de educatie este sustinut 100% de catre stat. Cand afirmam acest lucru, mai suntem obligati sa adaugam si faptul ca in aceste tari, pentru ca statul sa poata sustine educatia pentru toti copiii, impozitele platite de fiecare contribuabil sunt foarte mari. Caci statul nu e Dumnezeu, ci toti cetatenii finlandezi penru Finlanda, toti cetatenii danezi pentru Danemarca, toti cetatenii norvegieni pentru Norvegia, etc.

In Romania sunt peste un milion de copii de varsta scolaritatii obligatorii care nu se mai afla in sistemul de educatie si nimanui nu-i pasa ce se intampla cu ei. Educatia e doar pe hartie o prioritate nationala. In practica, fiecare parinte trebuie sa se descurce. Diferitele forme de privatizare din educatie au atins cote alarmante, ceea ce face din Romania una din tarile unde inegalitatile din sistemul educativ cresc (alarmant pentru altii, dar nu pentru puterea politica din Romania, fie de stanga, fie de dreapta).

Românii privesc insa cu jind la reforma finlandeza din educatie: copiii finlandezi se duc la 7 ani la scoala, copiii finlandezi invata jucându-se, copiii finlandezi beneficiaza de metode active…. Celor care practica acest discurs, mai putin le place sa le spui ca totusi, pentru o tara unde e atata fericire la scoala, procentajul de sinucideri in rândul tinerilor e cam mare. Adica mai sunt probleme pe care nici finlandezii nu au reusit sa le rezolve.

Si de-ar fi singura problema din educatia finlandeza ! La ultima testare PISA, Finlanda a pierdut locul de lider modial. Tarile asiatice sunt in evolutie spectaculoasa in ceea ce priveste aceste anchete din educatie. De aceea finlandezii se trezesc si spun ca e nevoie de o reforma in educatie pentru secolul al 21-lea. Presa româneasca nu sufla o vorba despre cauzele care au dus la aceasta decizie a Finlandei de a revedea sistemul sau de educatie. Niciun cuvintel despre banii cu care e finantat atat sistemul de educatie finlandez cat si reforma proiectata. Se insista pe aspecte formale, gen profesorii finlandezi au un master in educatie fara a se merge mai departe pentru a intelege si care e continutul acestui master. Sau, in Finlanda, copiii merg la 7 ani la scoala, fara a se intreba asupra nivelului mediu de cultura si educatie a familiilor finlandeze (incomparabil cu cel al familiilor din Romania, tot la nivel mediu)

Stai atunci si te intrebi: oamenii politici români ce sa faca ? Afla ca e un master in educatie in Finlanda, pun si ei unul, doua ori mai multe in România (diplome sa fie, competentele didactice le lasam pe mai tarziu). Afla ca in Finlanda copiii merg la scoala la 7 ani. Ii pun si ei pe copiii români sa vina la scoala tot la 7 ani, ori chiar mai tarziu. Aceasta este reforma-pospai care se face de un sfert de secol in Romania. De aceea nimic nu merge cum trebuie, desi, scolari silitori si dornici sa recupereze intarzierile istorice, românii nu inceteaza sa copieze forme de gândire educationala de la altii.

Nicio reforma de substanta nu va reusi in educatie daca nu va porni de la problemele românesti si de la intelegerea in ansamblul lor a solutiilor pe care alte sisteme de educatie le-au formulat pentru probleme asemanatoare. De aici trebuie plecat in regandirea educatiei românesti, nu de la exemplele care ne plac (sau plac unei anume orientari politice efemere).

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Controverse. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>