Gunoi TV, Trash TV, Télé-poubelle, Telebasura ?

Primul om care, in loc sa arunce o piatra, a aruncat o insulta este fondatorul civilizatiei” spune Freud in  Civilizatia si neajunsurile ei.

O caracteristica principala a civilizatiei este astfel aceea de a depasi exprimarea violentei prin fapte, abstractizându-o prin insulta si dându-i un spatiu controlat de exprimare.

Daca vrem sa continuam lectia lui Freud, pasul umartor ar fi sa dam un nume acestui spatiu de insulta, violenta, jignire, calomnie, ticalosie, josnicie, vulgaritate, cleveteala, mitocanie, mahalagism etc.

Il numim, il definim, îl caracterizam si-l insotim de exemple. Putem ajunge astfel fondatori ai modernitatii: pentru ca dovedim ca suntem capabili sa-l stapanim.

***

Este cunoscut faptul ca, la initiativa Revistei 22, aproape 500 de ziaristi si publicisti au semnat un protest faţă de practicile degradante din presă si anume fata de derapajelecâtorva “jurnalişti de la Trustul Intact, în special de la Antena 3”. Este vorba, spun semnatarii acestui protest, “despre încălcarea flagrantă a Codului Deontologic”, fapt ce face ca insulta, calomnia, minciuna, manipularea şi, în general, sfidarea normelor etice” sa devina “o practică obişnuită“.

Efectele asupra persoanelor insultate se exprima prin ” afectarea gravă a demnităţii şi a imaginii publice, terfelirea reputaţiei profesionale în cazul unor importante personalităţi ale vieţii culturale, inclusiv al unor jurnalişti“.

Conditiile care stau la baza unor asemenea practici degradante sunt: “injuriile, montajele denigratoare, intruziunea în viaţa privată, violenţa de limbaj, trivialitatea şi falsificarea cu premeditare a adevărului“.

Consecinta grava pentru meseria de jurnalist consta in decredibilizarea întregii bresle.

In rândul celor aproape 500 de ziaristi si publicisti se afla si unii reprezentanti ai elitei ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu.

Protestul acesta e un semnal de alarma orientat deopotriva catre meseria de ziarist si catre publicul spectator, auditor sau cititor al produselor jurnalistice. O parte a breslei presei românesti spune clar ca exista limite peste care nu se poate trece. Libertatea de exprimare nu e o tortura sociala sau individuala, ci o valoare, pe care cei aproape 500 de semnatari sunt hotarâti sa o apere.

In aceste conditii, apare tot mai legitim sa ne intrebam : Ce se intampla cu acest protest al jurnalistilor ? Cum il intelegem si ce facem cu el ?

Sunt cel putin trei moduri diferite de a raspunde la aceste intrebari.

1) Primul are ca punct de plecare meseria de jurnalist in sine.  Protestul e un bun prilej pentru ca breasla presei sa-si clarifice instrumentele de autoreglementare si modul de utilizare al acestora.

Codul Deontologic amintit in textul protestului a fost semnat in 2009 de participanţii laConvenţia Organizaţiilor Media (COM) organizata de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). Cu aceasta ocazie a mai fost semnat si un Statut al jurnalistului si s-a decis constituirea unui Grup pentru bune practici jurnalistice format din reprezentanţi ai publicului şi reprezentanţi ai profesiei. Rostul acestui Grup pentru bune practici era sa acorde Certificate de bune practici jurnalistice prin care sa oblige institutiile media sa respecte Codul Deontologic.

In numele principiului unei informatii corecte si transparente, fundamental in orice democratie, ar fi nevoie ca breasla sa-si legitimeze liderii care sa explice publicului larg ce a mai ramas din aceste instrumente de autoreglementare convenite in 2009.

S-a mai format intre timp vreun Grup pentru bune practici jurnalistice ? S-a dat pana acum vreun Certificat de bune practici ? Daca nu, de ce, daca da, cui si in ce conditii ? A participat si vreo organizatie a jurnalistilor din Trustul Intact la Convenţia Organizaţiilor Media din 2009 cand s-a adoptat acest Cod Deontologic? Sau acum li se reproseaza acestora abaterea de la un Cod Deontologic de care ei n-au vrut sa stie niciodata ?

2) A doua pista de intelegere a protestului jurnalistilor vizeaza interactiunea dintre acestia si publicul beneficiar de pe urma activitatii lor.

S-au adunat, iata,  aproape 500 de specialisti din domeniul comunicarii publice in jurul unor principii de moralitate a presei. Suntem intr-un an electoral. Daca adeziunea la aceste principii este tradusa in fapte jurnalistice de toti cei aproape 500, putem considera ca dispunem de resurse semnificative care ar putea transpune obiectul protestului intr-o tema de campanie care sa conteze pentru români. Astfel ne putem astepta, in acest an, ca românii sa devina mai sensibili electoral fata de problemele decaderii morale a societatii si a lipsei de civilizatie din societatea româneasca decat fata de problemele nationaliste.

Primul sondaj din 2014 arata ca societatea româneasca este deschisa fata de o alta ierarhizare a temelor in jurul carora se vor da luptele electorale din acest an. Cu putin efort de comunicare, principiile care i-au adunat pe cei 500 in acest protest ar putea face ca românii sa vada nevoia de a rezolva problema decaderii societatii românesti si pe aceea a lipsei de civilizatie inaintea celei nationaliste. Cum puteti vedea in figura de mai jos , diferentele nu sunt chiar atat de mari.

(sursa: http://www.pesurse.ro/2014/01/19/sondaj-psd-ramane-sub-40-iar-pnl-nu-trece-de-20-pp/)

3. Cel de-al treilea mod de a intelege protestul jurnalistilor se refera la cei care nu sunt jurnalisti, care nu vor sa semneze proteste, dar care sunt deranjati de practicile degradante din presa româneasca.

Intr-o societate in care noile tehnologii ale informatiei se dezvolta in ritm accelerat  au la dispozitie diferite moduri de exprimare a desolidarizarii fata de vulgaritatea din presa româneasca.

De exemplu, acestia ar putea incepe prin a redacta pagina Wikipedia in limba româna pentru ceea ce francofonii numesc Télé-poubelle,  anglofonii Trash-TV sau Tabloid talk show, iar hispanofonii Telebasura. Cei care s-ar incumeta la o asemenea treaba ar putea contribui si la cresterea indicelui de creativite a României (si, implicit, alindicelui global de inovatie) care contine printre indicatori procentajul – calculat prin raportare la totalul totalul populatiei – paginilor Wikipedia editate de persoanele intre  15 si 69 de ani dintr-o anumita tara (http://globalinnovationindex.org/content.aspx?page=press-release).

Dorinta de a beneficia de un spatiu public lipsit de obscenitate s-ar exprima prin termenii echivalenti selectionati. Daca dorinta-i mare, atunci vom numi practicile degradante Gunoi TV. Daca dorinta-i mai mica, vom prefera solutia lingvistica mai putin susceptibila sa atinga o majoritate a românilor si vom spune ca in engleza Tabloid talk show sau Trash TV.

In incheiere, iata doua exemple asupra modului cum isi definesc francofonii propria Télé-poubelle.

Télé-poubelle, din englezescul Trash TV, este un termen peiorativ si argotic care se refera la toate programele considerate fara valoare culturala sau cu valoare culturala redusa comparativ cu ansamblul emisiunilor de televiziune propuse si al caror obiectiv principal este obtinerea cu orice pret a unui nivel de audienta ridicat, folosind in acest scop adieri de scandal sau propunând subiecte spectaculoase si senzationale bazate pe instincte primitive, reactii arhaice si vulgaritate din abundenta. Télé-poubelle este o televiziune fara ambitie educativa sau artistica ce vizeaza in special sa atraga telespectatorul catre mesajele flash-urilor publicitare. Din punctul de vedere al marketingului, publicul sau tinta e reprezentat de persoanele de nivel mediu.”

(traducere din Wikipedia: http://fr.wikipedia.org/wiki/T%C3%A9l%C3%A9_poubelle )

(sursa: http://chansonengagee.eklablog.com/tele-poubelle-a23243588 )

Preluat de pe : http://www.contributors.ro/cultura/gunoi-tv-trash-tv-tele-poubelle-telebasura/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>