Pledoarie pentru normalitate și dialog

O parte dintre români au prins obiceiul de a exprima  astăzi multă trăire  politică, socială, culturală, emoțională  pe bloguri și pe Facebook. E un semn evident atât al nevoii de comunicare  cât și, mai ales, al democratizării accesului direct la unele personalități  ale vieții publice, indiferent de domeniul din care acestea provin:  politic, judecătoresc, jurnalistic, artistic, științific etc. Mai  e însă și un semn al îngrijorării colective, care, ca să amintesc  vorba poetului, “vine, vine, calcă totul în picioare.”Cu  mijloacele de care dispune fiecare, în spațiul virtual se caută astăzi  cu febrilitate ușa către normalitate. Din păcate, atât ușa cât  și normalitatea capătă tot mai mult configurații de Fata Morgana,  care, cu cât te apropii, cu atât se îndepartează. Ne istovim astfel,  lovindu-ne repetat de întrebări fără răspunsuri ori de răspunsuri  la false intrebări. Și asta pentru că utilitarismul comunicării  sufocă pe zi ce trece comunitarismul dialogului.

Să revenim la istoriile care se petrec pe bloguri  și pe Facebook. Peste tot se promite  interacțiune cu cititorii.  Aparent, ești invitat să-ți dai cu părerea despre toți, toate și  orice. In realitate însă, cea mai mare parte a persoanelor publice  care au decis să comunice astfel nu fac altceva decât să agite îndelung  spiritele nărăvașe, dornice să-și afirme in orice clipă vocația  de detectiv. Ne aflăm astfel in fața unor forme de comunicare cu sens  unic. Sunt lansate teme de meditație, unele chiar foarte interesante,  trebuie să recunosc, dar, o dată ce lucrul acesta e îndeplinit, autorii  se retrag undeva, in spatele scenei, de unde nu fac altceva decât să  răsară din nou, cu un alt subiect de discuție … pentru alții.  Iar ce rămâne in urma lor nu e decât un convoi, mai lung sau mai  scurt, de vorbe care, cel mai adesea, uită de unde au plecat. Lăsată  singură, fără liantul dialogului cu destinatarii, ideea de origine,  chiar excelentă, se diluează, uneori până la ridicol. Se instaurează  astfel doi poli de putere: unul al celui care emite mesajul in spațiul  public și celalalt al celor care receptează acest mesaj. Departe de  a intra in armonie, aceștia se lovesc unul de altul fără încetare.  Prin grija presei, fragmente rătăcite ale acestei coliziuni continue  ajung și in ochii celor care nu practică spațiul virtual de comunicare.  Fenomenul se extinde, devine social. Senzația generală care se creează  astfel este aceea a unui concert de muzică simfonică întrerupt ici  și colo de sunete de manele ori acea a unor manele punctate de  Simfonia a IX-a de Beethoven.

Ieșirea din această stare nu cred să se poată  face altfel decât prin dialog. Pe de o parte, e nevoie de o alegere  clară din partea celor care, prin natura profesiilor lor mai ales,  sunt acceptați și doriți chiar în poziția de lideri de opinie:  ori iși asumă într-un mod responsabil acest statut, ori se retrag  din spațiul public de comunicare. A asuma ar însemna pentru aceștia  a intra in dialog cu ceilalți, a încerca, dupa cum le e priceperea,  să depaseașcă nivelul unei comunicări de opinii prefabricate pentru  a-și susține și dezvolta ideile in interacțiune cu cei care au nevoie  de ei pentru a evolua în plan social.  Pe de altă parte, a celor  mulți care se simt bine într-un asemenea context de comunicare, într-o  prima faza, cred ca ar trebui să-și dea mai puțin cu părerea și  să citeasca măcar de două ori mesajul pe care doresc să-l comenteze.  Și numai dupa aceea să-și exprime înțelegerea proprie cu privire  la tema în discuție. Iar dacă li se pare prea încurcat subiectul,  să nu ezite să pună întrebări lămuritoare și la obiect, situație  în care răspunsurile nu ar trebui să lipsească.

Chiar și în spațiul virtual, există o cale  de a scoate normalitatea interacțiunilor verbale dintre oameni de sub  stăpanirea Fetei Morgana. Stă în puterea noastră, a tuturor, să-i  dăm un chip care, deși nu va fi atât de seducător ca al frumoasei  din poveste, cu siguranță va fi unul autentic, în care să ne regăsim  cu toții, cu bune și cu rele.

Preluat din: http://www.contributors.ro/editorial/pledoarie-pentru-normalitate-%C8%99i-dialog/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>