Poate educația să salveze România ?

Scopul în educaţie nu e să fii primul, scopul este să ajungi la o ocupaţie în care poţi să dai un randament bun. Asta nu se întâmplă în şcoala românească“. Este ceea ce sustine academicianul Solomon Marcus intr-o emisiune difuzata duminica, 28 septembrie, de Realitatea TV.

In aceasta perioada obsedata de clasamente si ierarhii tot mai diverse (top 10, top 100, top 500 etc.) asemenea afirmatii, daca nu sunt trecute cu vederea, starnesc nedumerire. Se stie foarte bine ca idealul de performanta inculcat elevului roman este participarea si clasarea pe un loc cat mai bun la olimpiadele scolare. Iar asemenea olimpiade au inceput sa se organizeze inca din ciclul primar. Obiectivul cel mai drag scolilor si liceelor din România este sa obtina un loc fruntas in feluritele ierarhizari nationale. La rândul lor, universitatilor li se cere sa vizeze diferite topuri internationale.  De asemenea, sistemul de educatie are propriile criterii si clasamente de care trebuie sa tina seama.

Intr-o vreme in care dovada ca esti cel mai bun in educatie e cautata cu atata febrilitate atat la nivel individual cat si la nivel institutional si de sistem, d-l academician Solomon Marcus ne spune ferm ca “scopul in educatie nu e sa fii primul” ci ” să ajungi la o ocupaţie în care poţi să dai un randament bun“.

Facand aceasta afirmatie, d-l academician ne pune cu subtilitate in fata unei ecuatii pe care trebuie sa o rezolvam  daca vrem sa mai dam o sansa educatiei din Romania.

Cum bine stim insa, ecuatiile pot avea diferite solutii, determinate de modul in care se stabilesc valorile variabilei necunoscute. In cazul nostru, necunoscuta este randamentul asteptat din partea educatiei. Cu alte cuvinte, pentru a ne putea lamuri care e scopul educatiei ar trebui sa ne punem de acord asupra tipului de randament pe care-l asteptam in primul rand de la ceea ce va face mai tarziu copilul sau tanarul aflat astazi in formare.

In interventia domniei sale, d-l academician Solomon Marcus opteaza pentru orientareaprogresista in definirea randamentului asteptat. “Să nu facem din evaluare un scop în sine. Accentul trebuie să-l punem pe satisfacţia personală pe care o capătă un tânăr atunci când obţine răspunsul la o curiozitate personală. Ceea ce este esenţial în educaţie este să reuşeşti să înţelegi. Asimilarea trebuie dublată de înţelegere” . Ceea ce conteaza in primul rand este dezvoltarea capacitatilor si a competentelor elevului. Predarea ar trebui subordonata dezideratului de dezvoltare intelectuala a elevului. Caci, ne spune d-l academician,  se comite astazi ” o agresiune de multe ori şi din partea părinţilor, a educatorilor. La adresa copiilor de 5-6 ani se comite o agresiune. Nevoia lui de a se întreba este cenzurată, descurajată. De părinţi! În şcoli scrie “Un copil cuminte nu vorbeşte neîntrebat”. Mi-aduc aminte de un film, “tu când vorbeşti cu un om mare să aştepţi ca el să te întrebe ceva”. E obligat să înlocuiască nevoia lui de a întreba cu actul de supunere. Eu nu spun că datoriile nu trebuie să existe, dar dacă din ele facem motorul am ratat actul educaţional

Ar fi extrem de important ca o asemenea definire in termeni progresisti a randamentului asteptat din partea educatiei (care considera prioritara placerea de a invata a copilului si a tanarului) sa faca obiectul unor dezbateri publice care ne-ar lamuri, intre altele, spre ce modele de educatie ne indreptam.

Tot atat de important este insa si ca asemenea discutii sa aiba in vedere faptul ca randamentul asteptat poate fi definit si din alte perspective decat cea progresista.

Putem astfel sa ne situam intr-o logica antreprenoriala si sa consideram ca randamentul asteptat din partea educatiei ar fi definit de insertia rapida pe piata muncii. Astfel educatia ar trebui sa aiba drept scop principal aplicativitatea economica imediata. Cei care ar sustine un asemenea discurs ar putea spune ca degeaba esti curios si-ti pui intrebari daca intrebarile pe care ti le pui nu intereseaza pe nimeni. Ceea ce ar trebui sa educam in primul rand este capacitatea de a face fata exigentelor unui loc de munca. Din aceasta perspectiva, semnificatia respectului normelor socioprofesionale devine mult mai importanta in definirea scopului educatiei decat e in logica progresista.

Nu trebuie sa ignoram nici logica traditionala dupa care a functionat si mai functioneaza inca institutia scolara. Scoala este produsul social prin care o comunitate isi asigura continuitatea. De aceea, ar trebui ca in primul rand scoala sa pastreze si sa transmita ceea ce e specific culturii romanesti, in istoricitatea devenirii ei. Prin educatia pe care o dam astazi copiilor si tinerilor ar fi necesar sa ne asiguram ca vom continua sa existam ca natie.

Nu in ultimul rand, randamentul asteptat din partea educatiei poate fi definit din perspectiva reconstructiei sociale. Am putea foarte bine sa luam ca punct de plecare faptul ca traim intr-o societate in care au avut loc recent transformari radicale. Ceea ce dorim in primul rand este ca in viitor schimbarile care au avut loc sa se stabilizeze si sa construim o coeziune sociala in jurul valorilor care au stat la baza acestor transformari. Asta ar presupune ca in educatia pe care o oferim astazi copiilor si tinerilor sa punem ceea ce credem ca le-ar folosi pentru a indeplini un deziderat de coeziune sociala.

Poate educatia sa salveze România ?

Ipotetic, da, educația ar putea salva România, dar numai dacă românii ar fi convinsi de acest lucru. Si ca sa arate ca sunt pe deplin convinsi trebuie doar sa raspunda colectiv la patru intrebari fundamentale: 1) Ce ar trebui sa schimbam in educatie ?  2) De ce ar trebui sa schimbam ? 3) Cum vom pune in practica schimbarea ? 4) Cum ne asiguram ca schimbam in bine ceea ce vrem sa schimbam ?

Pentru a asigura coerenta raspunsurilor e nevoie sa cadem de acord asupra principiilor fundamentale pe care le punem la baza schimbarilor din educatie. In functie de perspectiva in care ne situam – progresista, antreprenoriala, traditionala, a reconstructiei sociale – solutiile salvarii României prin educatie sunt diferite.

Preluat de pe: http://www.contributors.ro/editorial/poate-educa%C8%9Bia-sa-salveze-romania/

Acest articol a fost publicat în Câte ceva despre educatie, Fara categorie și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>