Privatizarea culturala si privatizarea politica a intelectualului român

Proclamând, în 1987, sfârsitul “intelectualului public” in Statele Unite, Jacoby arata cum s-a transformat acesta   într-un “intelectual privat” sau altfel spus, intr-un expert ori tehnician. Motivele acestei schimbari sunt mai putin legate de preferintele cititorilor preocupati de probleme sociale si politice si mai mult de constrângerile institutionale din universitatile americane.

Deveniti “intelectuali privati“, profesorii americani “calatoresc cu un curriculum vitae si cu cartile de vizita“, spune Jacoby. Preocuparile lor principale sunt legate de stabilitatea postului si titularizare. “Privatizarea” intelectualului despre care vorbeste Jacoby are astfel in primul rând cauze economice.

Dialogul pe care H.R. Patapievici l-a avut cu cititorii in Contributors.ro arata ca “intelectualul privat” a ajuns cu bine si in Romania. Spre deosebire de intelectualul american, privatizarea intelectualului român, asa cum apare in textul si comentariile lui H.R. Patapievici, pare a avea in primul rând cauze culturale si politice, nu economice.

intelectual

Sursa: http://fr.wikipedia.org/wiki/J’accuse%E2%80%A6!

H.R. Patapievici vrea sa fie instaurata o “piata culturala”, nu libera însa, cum sunt pietele dupa stirea mea,  ci una controlata de “specificul national”.

Este foarte curioasa aceasta solicitare din partea unei persoane care doreste sa fie considerata adepta a modernitatii si a occidentalizarii in cultura. Pot sa inteleg insa apelul sau din perspectiva unui interes de clasa. E un mod prin care el si cei care sunt ca dânsul ar putea sa-si asigure exclusivitatea. Caci e o diferenta enorma intre a fi primul pe o piata ale carei mecanisme se stabilesc prin libera concurenta si a fi primul undeva unde tu esti cel care controleaza regulile.

Pentru propriul ego e important, poate, sa fii primul undeva, dar pentru cultura româna o asemenea privatizare din partea intelectualilor ar fi dezastruoasa, mai ales intr-o societate a interdependentelor si a dialogului ca cea in care traim astazi. Nu spun ca nu e nevoie sa discutam despre specific national in cultura româna. Da, ar trebui sa discutam,  dar intr-un  mod  deschis catre lume, intercultural,  nu refugiindu-ne in modelele interbelice cum ne propune “piata” lui H.R. Patapievici.

Intelectualul modern si responsabil fata de ai sai ar trebui nu sa-i întoarca mereu catre trecut, ci, dimpotriva, sa le insoteasca desprinderea de modele. Istoria culturala a neamului e un sprijin important pentru o desprindere reusita, nu un scop in sine, asa cum apare la H.R. Patapievici (pentru care, ca sa existi pe plan cultural, trebuie sa te inscrii intr-un tipar anume, bine identificat si controlat prin “specificul national”).

Aspectul cel mai supararator din acest dialog cu cititorii a lui H.R. Patapievici se refera insa la legitimarea privatizarii politice a intelectualului. Este bine stiut faptul ca modernitatea se intemeiaza pe doua principii fundamentale. Primul e de natura instrumentala. Acestuia îi corespunde reprezentarea unui individ independent, egoist (in sens economic), capabil sa-si identifice si sa-si urmareasca îndeplinirea propriilor interese. Al doilea principiu este de natura critica.  Ne întâlnim aici cu reprezentarea unui individ autonom, emancipat, care reprezinta in linii generale tipul ideal de cetatean democrat.

Intelectualul angajat pentru neamul sau (caci altfel cum sa aperi “specificul national”?) ar fi cel care pune mai presus de toate acest din urma principiu: isi foloseste inteligenta sociala si reflectia critica pentru a apara valori fundamentale.

Ce fel de intelectual angajat mai poti fi atunci când te pui direct in umbra puterii in modul cum o face H. R. Patapievici in momentul când, raspunzând unor întrebari, afirma urmatoarele:

Singurul politician care a incercat o apropiere de intelectuali a fost Traian Basescu. A platit scump pentru asta. Toti intelectualii care au intrat in politica au fost treptat expulzati din politica. Sistemul politic romanesc de acum, care il continua pe cel fost comunist, nu incorporeaza componenta intelectuala. E o componenta imiscibila. Era miscibila in Romania de dinainte de comunisti“.

Unde e spiritul critic al celui pentru care neamul din care face parte ar trebui sa se afle inaintea oricaror politicieni efemeri, de astazi si de ieri ?

Sa ne intelegem, nu pun in discutie faptul ca Traian Basescu a manifestat intelegere fata de intelectuali. Poate ca da. Nu discutam nici câta intelegere a fost pentru unii si câta pentru altii. Sa spunem ca a fost. Traian Basescu insa e un om politic, iar orice gest face are in spate scopul de a castiga voturi.

“Intelectualul critic” nu e “critic” pentru ca mai “critica” din când in când vreun om politic. “Intelectualul critic” e acela care isi asigura in orice moment neutralitatea si legitimitatea criticii sale tinându-se la distanta fata de orice instrumentalizare politica. Chiar adevarata, o asemenea preocupare a lui Traian Basescu nu poate fi adusa in discutie publica de un intelectual care se vrea critic si angajat deoarece produce o confuzie grava de rol. Nu mai intelegem nimic: functioneaza in mod critic sau in mod instrumental ?

Diferitele privatizari ale intelectualilor români, culturala, politica, economica (despre care va fi vorba intr-un alt articol) sunt printre cauzele principale ale lipsei de coeziune sociala si de proiect educativ de astazi.

Avem nevoie urgenta de nationalizare si internationalizare democratica a intelectualilor români! Mai trebuie gasiti doar oamenii dispusi sa se desprinda din diferitele cutii cu instrumente pentru a identifica si sustine public valori si principii ale tuturor.

Russell Jacoby, The Last Intellectuals: American Culture in the Age of Academe, New York: Basic Books, 1987.

http://www.contributors.ro/cultura/intalnire-cu-horia-roman-patapievici-despre-situatia-culturii-romane/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>