Puterea justitiei si puterea educatiei

 

 

E curatenie generala in clasa politica româneasca. Nu trece zi in care sa nu aflam de câte o retinere sau trimitere în judecata a unei persoane considerate pâna mai ieri de neatins. Justitia pare a-si fi gasit menirea si în România,  iar asta nu poate decât sa ne bucure.

Justitia functioneaza astazi ca o putere in stat, ceea ce înseamna ca si-a dezvoltat instrumentele si capacitatea de actiune strategica in asa fel încât reuseste sa impuna supunere in fata legii chiar si din partea celor care ani la rând s-au considerat deasupra oricarei legi.

Daca vrem sa întelegem mai bine ceea ce se întâmpla, nu putem sa nu observam ca de fapt astazi puterea judecatoreasca « se razboieste » atât cu sine (sunt retinute persoane certate cu legea din propriile rânduri) cât si cu celelalte puteri ale statului (trei dupa unii, patru dupa altii ) : legislativa, politica si informationala (presa si audiovizualul). Se încearca (sper sa si reuseasca) instituirea unui echilibru de puteri in stat care sa-i permita acestuia sa-si indeplineasca functiile institutionale.

In aceste conditii nu putem sa nu ne întrebam  în ce masura poate justitia sa schimbe si educatia din Romania.

Poate revendica avocatul ori judecatorul o legitimitate in a face educatie asemanatoare cu aceea a preotului, care sa se situeze deasupra profesorului, responsabilul traditional de problemele educationale ?

Oricine poate revendica orice într-o societate tânara care-si cauta identitatea.

Atunci, sa întrebam altfel. In ce masura ar fi benefic pentru România de mâine sa asteptam de la avocat si judecator sa ne spuna cum sa facem educatie ?

Cât interfereaza puterea justitiei cu puterea educatiei ? Cât si la ce nivel se situeaza frontierele care le despart ? Pâna la urma, este educatia o putere în stat ori formula e o simpla inventie retorica?

Circula in spatiul virtual o vorba (spuneti-i citat) a lui Nelson Mandela care, in calitate de ambasador UNESCO ar fi spus ca: „Educatia este arma cea mai puternica pe care o putem folosi pentru a schimba lumea”. Educatia e o „arma”, deci are putere. Putem folosi puterea educatiei, dupa cum putem folosi puterea justitiei, a politicului, a informatiei, a elaborarii de legi pentru a schimba o lume sau o ordine sociala cu alta. Nu stiu cum a continuat Mandela ideea si daca a precizat undeva ca si educatia, la fel ca justitia, presa, informatia, politica, sunt in cele din urma instrumente ale caror efecte depind de finalitatea pe care le-o acorda cei care le utilizeaza.

Educatia e intr-adevar o arma puternica, dar care poate schimba o lume in bine sau in rau. Depinde cum, de cine si in ce scop e folosita. Se vorbeste mult in studiile interesate de rolul si locul social si politic al educatiei despre asa-numitul paradox brutal al lui Steiner (un cercetator german din educatie) care a fost primul ce a aratat ca 22.3% dintre cei care faceau parte din Divizia mortii a lui Hitler, erau absolventi de facultate, iar 18,9% dintre ei aveau chiar doctorat. Asta in conditiile in care doar 2-3% din populatia Germaniei de atunci avea studii universitare. Nivelul înalt de educatie nu i-a împiedicat pe acestia sa provoace atrocitatile pe care le stim cu totii. Putem, fireste, discuta in ce masura l-au urmat acestia pe Hitler pentru ca erau educati si în ce masura au fost programati prin educatie sa-l urmeze. Aceeasi discutie ar putea avea loc si pornind de la exemple românesti ale tortionarilor din închisorile comuniste. Au fost chiar toti oameni fara educatie ?

Educatia este o arma, este o putere, dar nu reprezinta o garantie a unei evolutii sociale pozitive. Cel putin nu in sensul pe care-l dam noi astazi. La fel si justitia. In timpurile regimului comunist am avut judecatori, avocati, tribunale, legi, facultati de drept, etc. Dupa cum stim foarte bine acum, ca si in educatie, prin simplul fapt ca le-am avut nu inseamna ca am beneficiat si de o garantie a unei evolutii sociale pozitive. Este provocarea majora a justitiei de astazi care trebuie sa instituie si sa mentina echilibrul de puteri din stat, asigurându-se în acelasi timp si de faptul ca se asaza pe sine într-o directie pozitiva. MCV-ul pe baza caruia si-a construit buna parte din capacitatea de actiune strategica ce începe sa dea roade azi foloseste si in acest scop.

Care e puterea justitiei in educatie ? Care e puterea educatiei in justitie?

Ca sa introduc un posibil prim raspuns la aceste întrebari, voi folosi o metafora anatomica. Cu totii suntem alcatuiti din carne si oase. Chiar daca exista unele diferente in functie de gen, vârsta, etc., scheletul fiecaruia dintre noi seamana cu al celorlalti semeni. „Carnea” însa, chiar daca prezinta unele asemanari de la unul/una la altul/alta, ne deosebeste mai mult decât ne aseamana. Ne da in primul rând distinctia aceea de care fiecare avem nevoie pentru a ne identifica.

Justitia intr-o societate e responsabila de schelet, asigura coloana vertebrala a acesteia. Educatia e responsabila de ceea ce asigura specificitate scheletului, de ceea ce-l face sa fie unic si totodata asemanator. Chiar daca una fara alta nu pot functiona la parametri optimi, puterea justitiei si puterea educatiei au obiecte diferite de actiune ceea ce conduce la finalitati diferite.

E fundamental in justitie ca toti sa fie egali in fata legii. E fundamental in educatie sa tinem seama si sa dezvoltam personalitati specifice (unice chiar).

Justitia trebuie sa transeze, sa desparta clar grâul de neghina, cum spune un proverb românesc. Educatia trebuie sa lege, sa construiasca sentimentul de apartenenta la un neam, la un continent, la o lume.

Pe cât se pot sprijini reciproc, cele doua puteri se pot si încurca una pe alta daca-si confunda finalitatile si instrumentele si daca nu-si respecta autonomia (ceea ce nu exclude, fireste, supravegherea reciproca).

PS. In acest articol formularile “puterea justitiei” si “puterea judecatoreasca” sunt sinonime. De asemenea, justitia si justitia sociala sunt privite ca doua concepte diferite. Articolul nu se refera decat la justitie. Despre justitia sociala, vom vorbi cu alta ocazie.

Acest articol a fost publicat în Câte ceva despre educatie, Controverse. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>