Rolul politic al românilor din afara tarii

Intr-un dialog cu cititorii din luna iulie a acestui an, Andrei Plesu era intrebat daca si de ce ar indemna tinerii care studiaza in strainatate sa se intoarca in România si sa intre in politica. « As indemna tinerii care studiaza in strainatate, raspunde Andrei Plesu, sa se concentreze deocamdata pe studiu si sa-si construiasca un curriculum solid. Restul e destin ».

Fara indoiala, e vorba aici de dublu destin. Mai intai, dintr-o perspectiva a individului, e intr-adevar destin sa ai carisma necesara pentru a face ca oamenii sa creada in vorbele tale. Din pacate insa, curriculumul solid, construit in afara tarii, pare mai curand a dauna unei cariere politice in România, decat sa o favorizeze. Schimband unghiul, de la individ la societate, probabilitatea ca destinul politic al tarii sa fie influentat de aceste curriculumuri solide fabricate in strainatate e si mai redusa. Ba chiar am putea spune ca, prin plecarea acestor tineri, poporul si-a diminuat substantial masa critica din care-si poate alege conducatorii. Caci, spunea Titu Maiorescu, « puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au în orice moment dat o cantitate mărginită (…). Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de unde să mai poţi sculpta o Minervă? ».

Astazi tocmai ne aflam in fata « figurii caricate » pe care ne-am oferit-o in dar pentru urmatoarele patru sarbatori de Craciun. Unii dintre noi, mai pragmatici, cauta cauzele care au facut ca figura sa iasa atat de deformata. Altii, idealisti, se ocupa de consecinte si incearca sa deschida minti. Despre diminuarea « puterilor » de gandire, simtire si actiune ale poporului nu prea vorbeste nimeni. Or, blocul de marmura a fost epuizat si noi ne istovim inca in a cauta solutii sa sculptam Minerve.

Ar putea constitui tinerii si cei mai putin tineri din strainatate, fie ca studiaza, fie ca pur si simplu muncesc in afara României, o resursa strategica in care viitorul politic al tarii sa-si puna oaresice sperante ? Sa nu uitam insa ca marmura se produce in urma unor procese endogene care au loc in interiorul globului terestru. Cum oare acesti oameni, printre cei mai destoinici dintre noi, atat pe plan intelectual cat si profesional, ar putea sfida evidenta si ar face sa apara un nou bloc de marmura din care românii sa incerce iarasi sa-si sculpteze Minerva salvatoare ?

In asteptarea raspunsurilor dumneavoastra, eu nu pot decat sa constat ca alegerile recente au aratat inca o data o nevoie imensa de resurse politice de inalta calitate pe care românii nu le au astazi in mare parte pentru ca le-au epuizat prin plecarile masive in afara tarii. Numai daca am fi foarte naivi insa am putea crede ca cei plecati vor fi ascultati prea curand in agora. Cu tenacitate insa, se vor putea strecura si ei prin unele unghere, unde amintirea salamului cu soia s-a mai atenuat de-a lungul vremii. Chiar si dintr-un spatiu marginal, singurul rol social in care poti spera sa fii acceptat daca ai facut pasul si ai curriculumul solid cu stiinta de prin strainatati e acela al Casandrei: sa spui adevarul si nimeni sa nu-l creada.

 

Preluat din: http://www.contributors.ro/editorial/rolul-politic-al-romanilor-din-afara-tarii/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.