Scoala nu se schimba prin revolutii

Sunt intrebata de unii cititori  cum fac altii de au o scoala pe care se poate conta, pe cand in Romania, in ciuda reformelor cu nemiluita, nimic bun nu pare sa se intample.

Pentru multi, comparatia ar fi una din solutiile prin care invatamantul romanesc ar putea asigura calitatea reformelor : sa comparam ce e la noi cu ce e la ei si apoi sa facem si noi la fel. Punem capat experimentelor si-i ajungem din urma cât ai clipi.

Ceea ce uita in primul rand cei care dezvolta asemenea rationamente este sa precizeze cu claritate scopul comparatiei. Comparam pentru ca avem nevoie sa vedem unde ne aflam intr-un clasament ori altul ? Comparam pentru a legitima o reforma ori o ideologie de schimbare ?

Pana la un punct, orice comparatie e legitima si importanta. Fara a face insa minimul efort de a sti ce vrem de la o comparatie ori alta, riscam sa dezvoltam o relatie de dependenta fata de ideile care stau la baza datelor care se compara. In educatie, asemenea dependente conduc la reforme dezarticulate, rupte de realitatea pe care-si propun sa o schimbe.

De exemplu, comparatia rezultatelor obtinute la testele PISA ne ajuta sa stim unde ne aflam fata de altii, dar nu si cum sa facem pentru a imbunatati performantele. Trebuie sa inventam metodele prin care vrem sa reusim sa obtinem pozitii mai bune in aceste clasamente. E greu de imaginat ca sistemele de educatie din provincia Shanghai, Coreea de Sud sau Finlanda care obtin rezultatele cele mai bune la testele PISA functioneaza pe baza acelorasi principii si masuri.

Comparatia cu sistemele anglo-saxone de invatamant poate contribui la legitimarea unui anumit tip de reforma in educatie, bazat pe o interventie minimala a statului de care, intr-o oarecare masura, avem nevoie. Nu ne va putea invata insa si cum sa facem functionala o astfel de reforma intr-un sistem de educatie unde au crescut enorm inegalitatile intre cei favorizati si cei defavorizati social. Si nu poate sa faca acest lucru pentru simplul motiv ca aceasta crestere a inegalitatilor e o problema importanta a acestor sisteme de invatamant.

Daca vrem sa intelegem cum fac altii de obtin rezultate pe care si noi le-am dori,  cred ca e nevoie de altfel de comparatii, mult mai minutioase.

Sa pornim de la un exemplu concret. Una  din valorile fundamentale ale societatii elvetiene este democratia. Stim foarte bine ca Elvetia e tara europeana a carei populatie e cel mai mult implicata in procesul decizional. Din 1848, cand a intrat in vigoare Constitutia elvetiana, si pana in martie 2013, in Elvetia au avut loc 569 de referendumuri, dintre care 281 au fost acceptate si 304 respinse. Dupa cum sustine un politolog elvetian, Antoine Chollet (1), in Elvetia s-au desfasurat mai mult de jumatate din referendumurile nationale din intreaga lume.

De ce-ar mai avea nevoie oare elvetienii sa invete democratia  de vreme ce o traiesc in cotidian ?  Si totusi, pentru Fundatia Dialogue, “democratia nu cade din cer” (2), ci se construieste zi de zi chiar si in Elvetia.

Aceasta fundatie coordoneaza un proiect national care urmareste imbunatatirea dezbaterii publice, ca principala garantie a perpetuarii spiritului democratic. Fundatia propune scolilor, organizatiilor de tineret si intreprinderilor o metodologie de dezbatere, in format modular, destinata diferitelor categorii de public. Pentru profesori, fundatia ofera formari continue si material pedagogic adecvat.

Din doi in doi ani, aceeasi fundatie organizeaza pentru tinerii liceeni campionatul national de dezbatere a carui faza finala ii aduna la Berna pe cei mai buni elevi – oratori din cele trei regiuni lingvistice ale Elvetiei. Acestia se infrunta in fata unui juriu care apreciaza in primul rand cunoasterea temei supuse dezbaterii si capacitatea de convingere. Inca un detaliu interesant: tema de dezbatut si pozitia de aparat (pro sau contra) sunt trase la sorti cu o jumatate de ora inainte de inceperea concursului. Se intampla astfel adesea ca un candidat sa trebuiasca sa sustina o pozitie contrara convingerilor proprii.

“Aparand o opinie care nu e a mea, ii inteleg mai bine pe cei care gandesc diferit fata de mine ” spune o finalista din 2011.  Iar o alta finalista, din 2013, apreciaza ca “trebuie sa stii sa asculti, sa intelegi argumentele adversarilor si sa stii cum sa construiesti propriul discurs (astfel incat sa convingi). (3)”

Recunoastem in aceste opinii cateva dintre elementele principale ale democratiei elvetiene: toleranta, respect pentru diversitate, a sti sa asculti pe celalalt pana la capat, a discuta pe baza de argumente etc.

De altfel, obiectivele proiectului La jeunesse débat, in cadrul caruia are loc acest concurs, vizeaza dezvoltarea unor competente specifice pe plan personal (sa te exprimi oral, sa fii sigur pe tine cand te exprimi in public, sa-ti aperi o opinie ), social (sa stii sa asculti, sa fii tolerant, sa integrezi opinii contradictorii, sa schimbi perspectiva de discutie, sa stii sa restitui o opinie intr-un mod constructiv) si cognitiv (sa cauti si sa structurezi informatia, sa construiesti un discurs, sa-ti dezvolti spiritul critic). Aceste competente dezvoltate printr-un parcurs educativ initiat de societate, care, iata, actioneaza prin intermediul unei fundatii au corespondenta in plan scolar, fiind articulate capacitatilor de comunicare,  colaborare si dezvoltarii capacitatii de problematizare.

Este important in acest exemplu elvetian modul in care scoala si societatea colaboreaza in ceea ce priveste educatia si invatarea. Nu se instaleaza un raport de competitie intre scoala si societate, ci unul de complementaritate.

Toate detaliile sunt respectate, ceea ce este din nou un element de specificitate al Elvetiei.  Intre altele, observam ca se distinge clar intre competentele dezvoltate de un parcurs de invatare initiat de societate si capacitatile dezvoltate de un parcurs de invatare initiat de scoala. Unii dintre dvs. veti spune ca e un artificiu lingvistic. Eu consider ca este in primul rand vorba despre recunoasterea faptului ca atat scoala cat si societatea au roluri specifice de indeplinit in materie de educatie si invatare.

In textul precedent publicat in Contributors (4) am relatat un exemplu românesc in care am recunoscut inceputul unui mecanism asemanator cu cel elvetian pe care tocmai l-am prezentat.

Fireste, nu putem regasi in Romania aceeasi maturitate a actiunii societatii in probleme de educatie ca in Elvetia. Nu putem vorbi nici despre aceeasi maturitate a integrarii in plan scolar a actiunii educative a societatii. Am considerat insa important sa arat ca si in Romania o actiune a societatii in educatie e pe cale sa se structureze, iar scoala este capabila si disponibila sa integreze parcursuri alternative de invatare.

Alegerea ne apartine in legatura cu modul in care abordam o discutie publica pe aceasta tema.

Putem continua, incercand sa dezvoltam aceeasi relatie de complementaritate de la elvetieni intre parcursul de invatare initiat de societate si cel aflat sub responsabilitatea scolii. In treacat fie spus, una din explicatiile reusitei invatamantului profesional din Elvetia se afla  in responsabilitatea comuna, scolara si socioeconomica fata de invatare.

Putem de asemenea sa demolam totul, fie pentru ca nu ne dam seama de importanta constructiei, fie pentru ca efectele modelor trecatoare din reformele educative recente sunt inca foarte puternice, fie pentru ca pur si simplu asa vrem. Vorba cronicarului: “cine precum ii va fi voia, asa va face”.  Dar, fiind vorba de educatie, adica de viitor, cred ca ar mai trebui amintit si proverbul: “fiecare cum isi asterne, asa doarme.”

(1) Chollet, A. (2011). Défendre la démocratie directe (Vol. 71). Collection le savoir suisse.

(2) http://www.jugenddebattiert.ch/fr

(3) http://www.jugend-wirtschaft.ch/fr/offres/debat

(4) http://www.contributors.ro/administratie/educatie/de-ce-sa-mai-credem-in-scoala-romaneasca/

 

Preluat de pe: http://www.contributors.ro/administratie/educatie/scoala-nu-se-schimba-prin-revolutii/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>