Şcolile unde înveţi să fii miliardar

Cele mai scumpe şcoli din lume sunt internate, un fel de hoteluri de lux în care doar disciplina mai aminteşte de instituţiile medievale la care ne gândim când spunem “internat”. Dar este educaţia e mai eficientă când disciplina e îndulcită de astfel de condiţii (şi asta la vârsta sensibilă a adolescenţei)?

Şcoala internaţională din Gstaad tocmai a cumpărat un hotel de 5 stele care va fi transformat „pentru a oferi un mediu de studiu potrivit elevilor săi”. Iar acesta este doar unul dintre cele mai mici internate europene. College Alpin Beau Soleil, de lângă Geneva, al doilea cel mai scump internat din lume (peste 70.000 de euro pe an) are un centru de artă propriu şi un centru de echitaţie printre altele, iar una dintre excursiile recente organizate de şcoală a fost pe Muntele Kilimanjaro.

A fost o vreme în Europa când internatele erau considerate un fel de tabere de reeducare, în care condiţiile spartane păreau a fi soluţia tuturor problemelor şi un stimulent al inteligenţei. Între timp, generaţiile s-au schimbat şi au descoperit nu doar apa caldă, ci şi faptul că puţin confort nu dăunează IQ-ului şi nici memoriei. Elevii rămân, de altfel,  cu amintiri de neuitat din aceste şcoli-castele, cu piscine, terenuri de tenis şi centre de artă. Desigur, şi nevoia de soldaţi căliţi a dispărut, iar cea de oameni de afaceri sociabili şi ambiţioşi a crescut.

Elveţia domină topul celor mai scumpe astfel de instituţii în Europa, dar şcolile de aici au şi avantajul de a preda conform mai multor sisteme, american, britanic sau francez, în funcţie de „clienţii” lor, în mare parte străini. Multinaţionalele care delocalizează angajaţi (şi familiile lor) stau, de fapt, la baza acestei flexibilităţi. Un alt avantaj este faptul că în astfel de şcoli sunt mai puţini elevi per profesor: maxim 10-15, ceea ce permite o personalizare a învăţării. Pe de altă parte, programul riguros şi bine structurat dă părinţilor asigurarea că elevii nu fac ce vor (sau, cel puţin, nu au timp!).

La Alpinum (Zuoz, Elveţia) copiilor li se asigură un mediu familiar, în care cei mai mari au atât privilegii, cât şi responsabilităţi. „Şefii” ( house captains) sunt elevi care ajută administratorii (housemasters ) la organizarea vieţii în cadrul internatului. Elevii trebuie să facă parte fie din grupul de muzică al şcolii, fie din grupul de teatru, să participe la discuţii politice şi dezbateri, să scoată un ziar şi să contribuie la anuarul şcolii.  Ei petrec 10 weekenduri pe an la internat, timp în care fac activităţi obligatorii: river rafting, excursii pe munte, vizite la muzee şi ieşiri la teatru. Seara fiecare elev e ajutat la teme de un profesor, iar o reţea de intranet facilitează comunicarea.

La Rolle, cel mai scump internat din lume, Le Rosey, nu e tocmai un hotel, iar viaţa aici nu e o vacanţă de 5 stele. Micul dejun e singura masa informală a zilei, iar cursurile încep deja la ora 8.00. Până la prânz sunt 5 cursuri, cu o pauză de ciocolată (da, e Elveţia!). Lunea la ora 12.00 toată şcoala se reuneşte la o şedinţă pentru diverse anunţuri sau discuţii. După prânz, reîncep orele, iar la 16.00 începe sesiunea de Artă/Sport, în funcţie de alegerile fiecăruia. Atenţie, fiecare elev trebuie să păstreze un echilibru între cele două şi să respecte alegerea făcută.  Între 18.20 şi 19.20 se fac temele, după care urmează cina, ocazie cu care băieţii sunt obligaţisă poarte cravată. La masă nu se stă oricum, ci la locul care ţi-a fost repartizat de la început şi unde te aşteaptă şervetul cu numele tău. Elevii sunt şase la o masă, însoţiţi de câte doi profesori, iar cina e servită tot de către elevi, care fac cu rândul de serviciu. Copiii se ridică la sosirea unui adult şi nu pot părăsi masa decât dacă li se permite. După ora 20.00 începe studiul, în cameră sau în săli, asta dacă nu sunt programate activităţi culturale: piese, conferinţe, dezbateri intitulate „Forum”,  „Académie” sau „the Model United Nations”.

Autor: Iulia Stancu

Publicat: 23 July 2013, 16:10

Preluat : http://www.forbes.ro/Scolile-unde-inveti-sa-fii-miliardar_0_8358.html

Acest articol a fost publicat în Despre educatie in presa româneasca, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.