Tot pe loc, pe loc, pe loc… Din nou despre diploma de bacalaureat profesional în România, modernizarea acțiunii statului în sistemul de educație și formarea profesională inițială în Elveția

Chiar riscând să pierd mulți cititori prin hățișurile privatizării pline de ciudățenii de la Oltchim, continuu sa scriu despre diploma de bacalaureat profesional. Legea adoptată de Senat asteaptă sa fie promulgată de Președintele României. Dacă aș fi în locul ministrului educației, mi-aș da seama de eroare măcar în ceasul al doisprezecelea și  i-aș cere președintelui să nu promulge această lege pentru că-i dezavantajează pe cei aflați deja în dificultate, printr-un parcurs școlar dificil. Cum nu sunt ministrul educației, tot ce pot face este să scriu.

Pertinența temei in discuție are o triplă motivație. Mai întâi e convingerea că în educatie, mai mult decât în alte domenii, e foarte amar gustul când culegem doar ceea ce am semănat. Deși știm bine că nu-i de unde, nu putem să nu dorim mai mult pentru că educația înseamnă altceva decât dresaj. Bâlbâielile din schimbările anilor 1990 din învațământul românesc isi arată acum tot mai mult roadele lasând să iasă la iveală plagiatele, impostura, incultura. Scoala românească își pierde reperele. “Cine are carte, pleacă departe”, spunea Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la începutul noului an școlar. In al doilea rând este credința că avem nevoie să dezvoltăm comportamente proactive și nu reactive în materie de reformă educativă. Asta înseamnă să introducem în discursul public moduri alternative de acțiune. Pas cu pas, ne dăm astfel o șansă să stocam întelegeri care ne vor ajuta să știm mai bine ce schimbări merită să fie susținute și de ce. Ultimul motiv e că am prezentat recent modul cum este organizat sistemul de formare profesională inițială în Elveția. Am arătat, în linii mari, structura și principiile sale de bază. Am lăsat însă la o parte orice precizare legată de felul cum s-a dezvoltat acesta. Or, ca să întelegem principalele mecanisme de acțiune care au facut posibilă apariția acestui sistem de formare profesională inițială și modul în care acesta iși construieste legitimitatea economică și socială, e nevoie să-i cunoaștem măcar o parte din istoria sa recentă.

Intre 1991 și 1997, Elveția traversează prima sa perioada postbelică de recesiune economică (exprimată printr-o creștere economică 0 și o creștere a ratei somajului între 1 și 4 procente). Din punct de vedere politic și social, în aceeași perioada se intensifică libera circulație a persoanelor între Elveția și Uniunea europeană, fapt ce aduce în această țară tot mai mulți muncitori străini, producând schimbări importante în profilul profesional al forței de muncă disponibile pe piață. In același timp, dezvoltarea noilor tehnologii are implicații din ce în ce mai importante în ceea ce privește competențele profesionale căutate pe piața muncii. In aceste condiții, Confederația, cantoanele și asociațiile profesionale sunt chemate să decidă măsurile necesare în materie de formare profesională. Mai trebuie menționat că sistemul elvețian de învățare duală, în întreprindere si în școlile profesionale, fusese foarte puțin modificat, vreme de aproape 60 de ani (prima lege a învațământului profesional datează din 1930, iar legile ulterioare, din 1963 si 1978, nu au produs modificări radicale ale acestuia).

Dacă până la începutul anilor 1990, formarea profesională, inițială și continuă, este în special în sarcina cantoanelor, care trebuie să organizeze colaborarea cu asociațiile profesionale și Confederație, din 1990, aceasta devine un domeniu strategic de interes federal. Confederația începe sa joace un rol tot mai important în elaborarea direcțiilor care orientează acest domeniu. In 1993 apare astfel bacalaureatul profesional (numit “maturitate profesională “) care se adresează celor înscriși într-un program pentru obținerea unui Certificat federal de capacitate (CFC), dându-le posibilitatea să-și continue studiile într-o scoală tehnică superioară, de nivel terțiar sau non-terțiar. Doi ani mai târziu, în 1995, sistemul de învațământ superior se diversifică și apar așa-numitele “Hautes Ecoles Spécialisées (HES)” la care au acces deținătorii unei diplome de maturitate profesională .

Diploma de bacalaureat profesional este definită ca o “formare lărgită și aprofundată în materie de cultură generală care vine să completeze formarea profesională inițială”. Dupa cum precizează articolul al doilea al Ordonanței referitoare la maturitatea profesională , aceasta se compune dintr-o formare profesională de bază și o formare aprofundată în materie de cultura generală. In Elveția, diploma de bacalaureat profesional are ca scop să contribuie la sporirea competențelor profesionale, personale si sociale ale titularilor, promovând astfel mobilitatea și flexibilitatea acestora pe plan profesional și personal. Este introdusă pentru a valoriza, printr-o diplomă de nivel școlar superior, formarea profesională inițială care până atunci se oprea la CFC. De asemenea e folosită ca mijloc incitativ, pentru a-i motiva pe tineri să continue să se specializeze profesional, în acord cu cererile tot mai complexe de pe piața muncii. Deși finanțarea educației și formării profesionale inițiale rămâne în sarcina cantoanelor, contribuția Confederației devine tot mai importantă și se exprimă prin patru mecanisme principale: subvenții acordate cantoanelor, subvenții acordate școlilor profesionale pentru anumite prestații de interes public, finanțarea Institutului federal de înalte studii în materie de formare profesională (“Institut fédéral des hautes études en formation professionnelle”) și finanțarea de programe de cercetare în legatură cu formarea profesională. In momentul acesta există 6 asemenea programe de cercetare (numite “leading house” și derulate sub coordonarea Biroului federal al formării profesionale și al tehnologiei, înființat în 1998). Toate au ca scop mai buna înțelegere a formării profesionale și a impactului său economic. Temele acestora sunt urmatoarele: 1) strategii de învațare;  2) competențe sociale; 3) tehnologii de învațare pentru educația și formarea profesională ; 4) economia educației : tranziții de la școală la viața activă, competențe și problematica muncii;  5) economia educației: comportamentul firmelor și politicile de formare; 6) calitatea educației și a formării profesionale.

Transformările din sistemul elvețian al educației și formării inițiale sunt relativ recente, au debutat la începutul anilor 1990. Au fost determinate de o mai bună adecvare a competențelor forței de muncă la nevoile pieții muncii și la un nou mediu social și politic. Diploma de bacalaureat profesional a fost introdusă cu scopul de a valoriza educația și formarea profesională deja existentă, care se bucura si se bucură încă de audientă atât în rândul majorității celor care termină școlaritatea obligatorie cât și pe piața muncii. Această diplomă apare însă și ca o măsură de anticipare a evoluțiilor ulterioare de pe piața muncii care cere competențe tot mai complexe, pentru formarea cărora e nevoie de studii care să depășească stadiul de CFC. Modalitățile de susținere a educației si formării inițiale din partea Confederației sunt diverse și constau în subvenționare directă, finanțare de instituții de educație și formare și finanțare a cercetării în domeniu. Insist asupra acestui din urmă aspect care este foarte important în Elveția, unde se consideră ca unul din rolurile importante ale cercetării este acela de a reduce incertitudinile cu privire la evoluțiile viitoare.

Revenind acum la reforma din România, menționez mai întâi că există un început de dezvoltare a educației și formării profesionale adecvat contextului socioeconomic al țării noastre, care urmează însă, în linii generale, logica dupa care s-au produs în Elvetia transformările din acest domeniu. Este vorba despre programul “Alege-ți drumul”, care a debutat în toamna lui 2012 și care a fost inițiat în timpul când Ministerul Educației era condus de d-l Daniel Funeriu. Pentru cei care doresc detalii, pot consulta site-ul: http://www.alegetidrumul.edu.ro/

Programul acesta vizează introducerea principalelor mecanisme de dezvoltare a educației și formării profesionale inițiale care funcționează de multă vreme în Elveția. In primul rând, regăsim același principiu: mai întâi creăm un sistem de educație și formare profesională , dupa care, în funcție de nevoile pietii muncii, ne putem pune problema valorizarii acesteia printr-o diploma de bacalaureat profesional. Statul nu se retrage din educație, ci iși diversifică modul de acțiune, susținând mecanismele de responsabilizare a agenților economici, beneficiari direcți dar nu unici, ai educației și formării profesionale inițiale.

Este drept că acest program se adresează unui alt public decât cel vizat de diploma de bacalaureat profesional, recent introdusă. Nu este însă un motiv să sacrificam coerența transformărilor care pot conduce la un învațământ profesional performant. De exemplu, respectând principiile afirmate în acest program, putem elabora  forme de învațământ profesional de tranziție, destinate celor care nu au avut posibilitatea să opteze pentru învațământul profesional, așa cum e prevăzut în “Alege-ți drumul”. Acești tineri, cu un nivel școlar redus, nu trebuie ignorați, ci dimpotrivă sprijiniți să-și găsească locul în societate. Vor avea de câștigat ei, familiile lor, dar și noi toți, căci, gândind așa, vom începe, cu puținul pe care-l avem, să construim o lume mai bună, o “țară ca afară”, unde să existe mai multă încredere și coeziune socială.

In locul unei formări profesionale autentice, ei sunt însă bombardați cu iluzii. Căci ceea ce se întamplă acum în ceea ce privește învățământul profesional nu face altceva decât să restaureze mecanisme de intervenție a statului în educație despre care știm, din propria și dureroasa experiență, că nu functionează. Amintiți-vă că la începutul anilor 1990, un stat slab, el însuși în plină transformare, nu a fost capabil să țină piept, cum s-a întamplat în Cehia, de exemplu, intereselor comerciale din învațământul superior. Apariția universitaților private în România s-a produs pe fondul unei cereri de formare universitară tot mai accentuate. Iar aceasta cerere nu era determinată de piața muncii, ci în primul rând de caracterul elitist al învațământului superior din vremea comunistă. Si cum a răspuns statul român acestor presiuni: vreți diplome universitare, luați câte diplome universitare doriți. Că nu a fost cea mai buna idee, o știm prea bine astăzi. De aceea ne tot chinuim să reparăm ce se mai poate, printre altele, iată, restrângând accessul la învățământul superior al celor care au doar bacalaureatul profesional.

In ceea ce privește bacalaureatul profesional, introdus fără nicio schimbare curriculară, acelasi mecanism este transferat unei alte probleme. Introducând condiții mai stricte de organizare a examenului de bacalaureat s-a limitat frauda și tot mai mulți absolvenți de liceu nu au reușit să obțină această diplomă. Statul, prin măsurile promovate de Ministerul Educației, reacționează la fel ca în 1990, când deschidea larg porțile diplomelor de învațământ superior acordate de multe ori de universitați aflate în garaj: vreți diplome de bacalaureat, vă dăm diplome de bacalaureat. Nu e suficient însă numai atât, ci hai să fie diplome de bacalaureat profesional, că tot suntem în campanie electorală. Mergând mai departe pe drumul acesta, avem toate șansele să ajungem într-o situație paradoxală : când va fi nevoie să valorizăm educația și formarea  profesională inițială (iar exemplul elvețian ne arată că piața muncii va cere așa ceva mai devreme sau mai târziu), noi va trebui să începem prin a devaloriza aceste diplome de bacalaureat profesional acordate în absența oricărui program profesionalizant. Oare piața muncii, nu numai din România, ci din Uniunea europeană, va reuși să înțeleagă ceva din asemenea schimbări? Eu cred ca nu.

Preluat din: http://www.contributors.ro/editorial/tot-pe-loc-pe-loc-pe-loc-din-nou-despre-diploma-de-bacalaureat-profesional-in-romania-modernizarea-ac%C8%9Biunii-statului-in-sistemul-de-educa%C8%9Bie-%C8%99i-formarea-profesionala-ini%C8%9Biala/

Acest articol a fost publicat în Arhiva, Fara categorie. Salvează legătura permanentă.